Nimic nu prevestea moartea lui Daniel Prodan. «Era sănătos și puternic ca un taur»

Vestea morții lui Daniel Prodan, în urma unui infarct, a aruncat întreaga Românie într-un nor al tristeții și durerii. Nu doar sportul a fost afectat de marea pierdere, ci și oamenii simpli care nu aveau nimic de a face cu acest domeniu.

La doar 44 de ani, Didi, așa cum era alintat de prieteni și cunoscuți, și-a dat ultimul suflu în fața soției neputincioase și a fiului lor de 16 ani, Răzvan. Nimic nu prevestea tragedia survenită miercuri seara, 16 noiembrie, mai ales că fostul fundaș al naționalei României își schimbase total stilul de viață. Avea grijă la ce mânca și la ce bea, dar făcea și mereu sport. Așa că de unde s-a ajuns la acest deznodământ tragic? Numai medicii legiști vor avea un răspuns la această întrebare.

Soția Licina și cei doi copii, Răzvan, fotbalist la Atletico Regal București, și fiica studentă în Olanda, au rămas neconsolați, cu întregul univers dărâmat. Nu s-ar fi așteptat niciodată ca stâlpul familiei să îi părăsească la doar 44 de ani.

Dan Teban, fost reprezentant al fotbalului în sală de la FRF și bun prieten de-al lui Didi, a povestit pentru ziarulring.ro despre modul în care fundașul Generației de Aur își schimbase viața. „N-a avut niciodată nicio problemă de sănătate. El era băiat de petrecere ca tot omul. Ne mai duceam și noi la șprițuri, eram prieteni buni. Acum câțiva ani, după un chef prelungit, Didi s-a simțit rău. Dar nu era nimic periculos. Eu l-am dus la un doctor la Fundeni și vorbisem cu medicul, că îl cunoșteam, să îl sperie. Fusese o perioadă în care o ținuse în chefuri și d-aia am încercat să-l păcălim eu și cu soția lui Didi. Medicul i-a spus că îi interzice cu desăvârșire alcoolul pentru că e în pericol să facă pancreatită. Eu mustăceam, dar medicul și-a jucat bine rolul. A lăsat-o mai ușor cu șprițul din momentul ăla. Iar acum trei ani a renunțat complet. Nici nu mai gusta. Până acum vreun an când Adalbert Kassai ne-a invitat la ziua lui la un restaurant pe la Unirii. Mi-a zis atunci: «Dane, n-am pus strop în gură de doi ani dar astăzi beau și eu un șpriț cu voi că nu pot să stau așa». Știam că nu mai băuse și nici atunci nu a băut mare lucru. De ceva vreme, își schimbase stilul de viață. Era atent la toate, la ce mânca, la ce bea, făcea sport, alerga mereu în Herăstrău, juca fotbal, mergea la sală. Era sănătos și puternic ca un taur. Este total neașteptat ce s-a întâmplat. Nu pot să cred!”