Primul derby fără prime

Criza îşi pune amprenta şi în fotbalul românesc. Nici steliştii, nici dinamoviştii, nu au prime de joc. Jucătorii lui Reghe iau bani doar la îndeplinirea obiectivului sau la realizarea mai multor victorii „legate", în vreme ce la Dinamo există promisiunea ca, în cazul unei victorii, „câinii" să-şi primească salariile restante.

Criza de la Dinamo e pe cale să se rezolve, condiţia fiind ca roş-albii să învingă rivala din Ghencea. O mică parte din remuneraţie a fost achitată deja, dar promisiunea şefilor e că în curând jucătorii vor fi cu plata la zi, mai exact scandenţa va avea loc în săptămâna de după derby.

Cheia e împrumutul de trei milioane de euro pe care acţionarii încearcă să-l obţină. Banii sunt destinaţi plăţii datoriilor clubului, utilităţilor dar şi salariilor jucătorilor şi staff-ului, inclusiv ai celor de la echipa secundă, şi angajaţilor. Creditul ar urma să fie aprobat în câteva zile şi de aceea conducătorii îi pot „motiva" pe elevii lui Bonetti cu promisiunea că nu vor mai suferi din cauza lipsei lichidităţilor.

Oricum, în ultimul timp, s-a lucrat pe mai multe fronturi şi banii care au intrat în visteria clubului au fost direcţionaţi, în majoritate, către Fisc. Interesant e că până acum, înaintea fiecărui meci contra Stelei, actualul acţionar Ionuţ Negoiţă, în trecut doar sponsor al celor din „Ştefan cel Mare", a fost cel care le acorda şi 30.000 de euro „câinilor" pentru a învinge. Acum, el e cel care i-a asigurat pe fotbalişti că vor ajunge cu banii la zi.

În plus, în vestiar au existat şi unele probleme între jucători pentru că nu toţi au fost lăsaţi fără bani, unii dintre străini au restanţe doar de o lună, în timp ce tinerii din lot sunt lăsaţi ultimii pe ştatul de plată. În plus, sunt diferenţe mari în privinţa remuneraţiei, un jucător tânar are o leafă de 1.600 de euro, iar un „veteran"primeşte pe card şi de şapte ori mai mult.

Ce prime încasau dinamoviştii la derby de-a lungul timpului

Perioada 1950 - 1960: jucătorii câştigau doar salariu, 1.200 de lei pe lună, ceea ce însemna o remuneraţie mult mai mare faţă de majoritatea pentru că fotbaliştii dinamovişti erau încadraţi MAI.

După anii '60 s-au introdus primele de joc, dar pentru un singur meci, cel cu Steaua. Bonusul era un salariu, adică 1.200 de lei.

Anii '70 - prima pentru o victorie în faţa Stelei era o deplasare externă. Se organiza un meci amical în ţări ca Turcia, Italia şi Germania, jucătorii aveau o diurnă de doi dolari pe zi, dar câştigau din „trocuri" pentru că aduceau în ţară cafea, ţigări „de firmă" sau alte produse greu accesibile în ţară.

Anii '80 - prima de joc era 700 de lei, dar contra Stelei se oferea 1.500 de lei. Atunci salariul mediu era în jur de 2.500 de lei.

Perioada 1990 - 2000. După Revoluţie s-a introdus bonusul în valută şi pentru un meci cu rivalii din Ghencea se câştigau de la 200 de dolari americani, în anii '90, până la 400 de dolari în perioada apropiată anilor 2000. Bonusurile se dublau dacă victoria era pe terenul din Ghencea.

2010 - primele au ajuns la ordinul miilor de euro, un titular primea şi câte 3.000 de euro pentru o victorie în faţa rivalilor. Sumele erau anunţate de acţionari înaintea partidei, chiar în vestiar, şi apoi erau împărţite în funcţie de aportul fiecăruia la succes.

«Jucătorii n-au bani nici de mâncare»

Situaţia financiară dezastruoasă de la Dinamo a fost comentată şi de impresarul Ioan Becali, un apropiat al clubului şi cel care reprezintă jumătate dintre jucătorii din lotul roş-albilor.

"De două săptămâni vin jucătorii la mine şi se plâng, 14 - 15 dintre ei pot să-şi depună memorii să devină liberi de contract pentru că sunt neplătiţi. Unul nu avea bani să ajungă la Săftica, altul nu avea bani de mâncare. Eu ţin la această echipă şi de când am jucători acolo, nu a plecat vreunul liber de contract", a spus Ioan Becali.