Crezi că micuțul tău suferă de autism? Iată ce simptome să urmărești

27 noiembrie 2015 21:48   Vedete
Ultima actualizare:

Autismul este una dintre cele mai temute boli psihice atunci când vine vorba de copii. Cifrele sunt îngrijorătoare în România, conform spuselor psihologului clinician specialist, Carmen Hotar.

Carmen a venit în platoul emisiunii Focus Magazin, difuzată de luni până sâmbătă, de la ora 19.30, la Prima TV, unde a vorbit despre simptomele autismului, despre cum îl afectează pe copil, dar și despre cum să îți integrezi micuțul în societate dacă a primit acest diagnostic.

„În ultimul timp, apar din ce în ce mai multe cazuri de copii diagnosticați cu autism, în România sunt cam 30.000 cei înregistrați, însă cei care... adevărata lor... adevăratul lor număr este mult mai mare, pentru că majoritatea nu merg la un specialist”, susține psihologul.

Carmen explică faptul că autismul este o tulburare de dezvoltare, dar înșiră și câteva simptome la care mămicile să fie atente atunci când urmăresc comportamentul copilașilor: „Autismul este cea mai gravă tulburare de dezvoltare, afectează copilul pe trei arii principale, comunicare și limbaj, și asta înseamnă că copilul, chiar dacă are un limbaj existent, funcția lui nu este aceea de a comunica. Adică repetă anumite cuvinte, anumite reclame pe care le aude, dar limbajul lui nu are formă de comunicare. El nu vrea să ne zică ceva. PArtea de socializare - el nu este interesat să comunice cu cei din jur, nu e interesat de copii, când se duce în parc, de exemplu, nu se bucură când își vede părinții că vin de la serviciu, nu se joacă cu frații și așa mai departe, și comportamente repetitive: închid, deschi uși, aliniază jucării în loc să se joace adecvat cu ele, flutură mâinile, țopăie”.

Dacă părintele a observat sau i se pare că ceva este în neregulă cu cel mic, indicat este să meargă la un specialist pentru consultații și teste care i-ar putea confirma sau, cel mai bine, infirma, teama: „Dacă aceștia (părinții, n.r.) au această suspiciune, trebuie să meargă la medicul de familie, care îi va aplica un screening cu niște întrebări. În cazul în care va trebui să meargă mai departe, va trebui să meargă la un medic psihiatru, să-i pună un diagnostic în cazul în care va avea nevoie și de medicamente. Apoi va merge la psiholog, îi va face o evaluare pe toate ariile de dezvoltare și se vor face anumite programe astfel încât copilul să ajungă la o dezvoltare normală ca a unui copil tipic. Primele semne apar în jurul vârstei de un an și jumătate, însă copilul este autist încă din stadiul de embrion. Încă nu se cunosc cauzele”.

Diferența între autism și întârzierea dezvoltării copilului

De obicei, părinții încep să se panicheze atunci când observă că odraselele nu încep să vorbească după vârsta de un an și jumătate, însă ei trebuie să fie atenți la altceva: „Dacă copilul nu are un limbaj dezvoltat, că apare această problemă, copilul încă nu a început să vorbească la un an și jumătate, încă nu spune mai nimic. Dar el înțelege tot ce spun, îmi răspunde la instrucțiuni, se joacă adecvat, îmi arată cu degetul, e interesat de cei din jur, atunci cu siguranță e vorba doar de o întârziere în dezvoltare”.

Cât despre cauze, psihologul declară nu sunt cunoscute, în ciuda numeroaselor studii care s-au făcut, până acum, în acest sens: „S-au făcut foarte foarte multe studii, nimeni nu știe, din păcate, există doar această variantă de terapie comportamentală pe care o fac psihologii, terapeuții, combinată cu un tratament medicamentuos pentru focusarea atenției”.

Terapie

Ceea ce trebuie părinții să știe este faptul că există mai multe tipuri de autism, și că, în cel mai bun caz, copilul se poate recupera aproape complet cu terapie specializată: „Există mai multe feluri de autism și, din păcate, cei care au un autism infantil, au foarte puține șanse de recuperare, dar dacă există un autism... simplu, fără alte tulburări asociate, sunt șanse foarte mari ca copilul să se recupereze. S-au făcut studii și s-a arătat că cu minimum 40 de ore pe săptămână, copilul poate ajunge la un grad de recuperare de 90 și ceva la sută”.

Integrarea la școală

Întrebată dacă acești copii, cei care suferă autism, se pot integra la școală, Carmen a răspuns afirmativ: „Da. Depinde cum ajunge să facă progrese în cadrul terapiei, dar sunt foarte mulți care da, sunt alții care nu”.

Recomandarea specialistului este ca atunci când vine momentul integrării copilului autist la școală, să se opteze pentru o școală normală, la care merg copiii obișnuiți. Astfel, micuțul care suferă de autism ar putea împrumuta comportamentul celor care nu au o astfel de problemă: „Este foarte bine pentru ei să fie într-un mediu în care sunt copii sănătoși, de ce, pentru că în terapie ei învață prin imitare, toate lucrurile le învață prin imitare, ăsta este din nou un semn că acel copil are autism, faptul că nu imită. Cu toții am învățat toate lucrurile prin imitare de la cei din jur, dacă ei nu imită, e clar că nu au cum să învețe și atunci, dacă îi ducem printre niște copii tipici, ei vor învăța comportamente bune, de aceea este foarte important.

Primele semne

Chiar dacă micuțul începe să dezvolte autismul încă de când se află în stadiul embrional, se pare că primele semne ale bolii apar abia după primele șase luni de viața, iar numai părinții care cunosc foarte bine simptomele le pot observa: „Primele semne apar chiar de la șase luni cine știe, dar majoritatea oamenilor nu știu care sunt semnele și atunci ajung pe la doi ani, trei ani, patru ani să...”.

Totuși, unii părinți refuză să comunice diagnosticul copiiilor, de teama că societatea nu-l va mai vedea niciodată ca pe un copilaș normal și îl va trata în mod diferit: „Chiar și la mine în asociație, unde sunt președinte, majoritatea copiilor sunt fără diagnostic, doar au venit la psiholog și i-au încadrat în acest tip de tulburare, dar refuză pentru că au o problemă cu societatea, cu integrarea copilului apoi”.

La final, specialistul Carmen Hotar le amintește părinților care sunt simptomele autismului: „Nu răspunde la nume, nu arată cu degetul, nu se bucură de părinți, pare că trăiește în lumea lui, nu se joacă adecvat, are comportamente repetitive, închide și deschide uși, flutură mâinile când se bucură, aliniază obiecte”.

Mai multe