Cum arată acum rivala lui Scarlet O'Hara din "Pe aripile vântului". A împlinit 98 de ani

Generaţii întregi au urmărit cu sufletul la gură filmul "Pe aripile vântului". Scarlet O'Hara este unul dintre personajele iconice ale cinemagrafiei mondiale, iar povestea ei este nemuritoare. Lupta lui Scarlet, interpretată de Viven Leigh, de a fi alături de bărbatul iubit, Ashley Wilkes, greutăţile pe care le-a avut în urma Războiul Civil American, dar şi căsnicia ei cu Rhett Butler

O eroină atipică, pentru că este încăpăţânată şi egoistă, Scarlet se îndrăgosteşte de Ashley, dar acesta decide să o ia de nevastă pe Melanie Hamilton. Ca orice femeie rănită, Scarlett nu este deloc bucuroasă şi o consideră pe Melanie nedemnă de a fi nevasta lui Ashley. Însă cele două ajung cu timpul bune prietene. Ba chiar pe patul de moarte, Melanie îi spune lui Scarlet că ţine mult la ea şi o roagă să aibă grijă de Ashley.

Imaginea lui Vivien Leigh în rolul lui Scarlett a rămas în istoria filmului, dar şi actriţa care a jucat-o pe Melanie este o mare doamnă a cinematografiei. Cea care i-a dat viaţă pe marele ecran rivalei în dragoste a lui Scarlett este Olivia de Havilland, care pe 1 iulie a împlinit 98 de ani. În ciudat vârstei înaintate, Olivia şi-a păstrat frumuseţe şi graţia care au ajutat-o să ajungă una dintre cele mai apreciate actriţe.

Olivia s-a născut în 1916, la Tokyo, în Japonia, dar ambii ei părinţi erau din Marea Britanie. Olivia şi sora ei la fel de faimoasă, Jane Fontaine, au moştenit talentul de la mama lor, Lillian, actriţă de teatru. Întreaga familie a plecat înapoi înspre Marea Britanie în 1919, dar fetele şi mama lor au rămas în California.

După mai multe roluri pe scenele teatrelor din American, Olivia a debut pe marile ecrane în 1935, într-o ecranizare a piesei „Visul unei nopţi de vară”. Rolul care a consarcrat-o şi i-a adus prima nominalizare la Oscar a fost cel din „Pe aripile vântului”.

A câştigat primul Oscar în 1946, pentru rolul din filmul „To Each His Own”, iar apoi un altul în 1949, pentru „The Heiress”. A jucat în opt pelicule alături de celebrul Errol Flynn, iar alături de prietena ei cea mai bună Bette David, în alte patru.

A preferat să se retragă treptat din lumea filmului şi a avut apariţii sporadice până în anii 1970 pe marle ecrane şi până în anii 1980 pe micile ecrane.  

De-a lungul vieţii, Olivia a fost implicată activ în politică şi i-a sprijinit pe Franklin D. Roosevelt şi Harry Truman în campaniile lor prezidenţial. În plus, Olivia a fost prima femeie preşedinte a juriului Festivalului de Film de la Cannes, în 1965.

Graţie rafinamentului pe care l-a păstrat până în ziua de azi, dar şi a talentului, a fost mereu lăudată pentru rolurile sale.

Pe lângă premiile primite de-a lungul carierei, Olivia a fost răsplătită şi după ce s-a retras. Preşedintele George W. Bush i-a înmânat, în 2008, Medalia pentru Arte, cea mai importantă decoraţiune pe care o poate primi un artist american. În discursul lui, Bush a punctat că „independenţa, graţia şi integritatea i-au adus libertatea creativă şi ei şi colegilor săi”. În 2010, Olivia a fost numită membru al Legiunii de Onoare, cel mai mare grad din Franţa, unde actriţa locuieşte din anii 1960.

A fost căsătorită de două ori. Prima căsnicie, cu Marcus Goodrich, s-a terminat după opt ani. Singurul copil, Benjamin, a murit de cancer la vârsta de 41 de ani. A doua căsnicie a fost cu un jurnalist francez, Pierre Galante, a determinat-o pe Olivia să se mute la Paris, unde locuieşte şi acum. Căsătoriţi din 1955 până în 1962, cei doi au avut o fiică, Gisele (57 de ani), care a devenit jurnalistă, ca tatăl ei.