Julio Iglesias încă face toate femeile să se simtă frumoase!

Povestea lui începe simplu, în Madrid, unde a venit pe lume ca primul copil al medicului ginecolog Julio Iglesias Puga şi al Maríei del Rosario de la Cueva y Perignat.Din partea mamei, bunicul său, José De La Cueva, a fost un faimos ziarist andaluz, iar bunica sa, Dolores de Perinan Orejuela de Camporedondo, era descendentă directă din nobilimea spaniolă. Mai mult, unchiul său, Marqués de Perinan, şi fiul acestuia au fost ambasadorii Spaniei în Anglia timp de 20 de ani. Un filon pe care Julio urma să-l completeze cu o carieră diplomatică ce urma s-o îmbrăţişeze de îndată ce absolvea Dreptul la Colegio Mayor Universitario de San Pablo din Madrid. Îi lipsea doar o semnătură pentru ca visul părinţilor lui să devină realitate, când un accident rutier a pus stavilă tuturor planurilor.

Pe 22 septembrie 1963, cu o zi înainte să împlinească 20 de ani, maşina în care el şi prietenii lui se întorceau de la o petrecere, la două noaptea, a fost implicată într-un accident. Printr-un miracol, toţi au scăpat cu viaţă, dar medicii au fost rezervaţi în privinţa şanselor lui Julio de-a mai merge vreodată. O veste care l-a tulburat foarte tare pe tânărul absolvent de drept, îndrăgostit de fotbal, care-şi vedea ruinate şansele de-a mai împărţi vreodată vestiarul cu Velázquez, Ramón Moreno Grosso, De Felipe, Luís Costa, Espejo ori Hernández în selecţionata secundă a echipei Real Madrid.

Timp de doi ani a fost semiparalizat, iar depresia pusese stăpânire pe el. În lungile sale conversaţii despre soartă şi menirea omului în viaţă cu Eladio Magdaleno, un tânăr infirmier care avea grijă de el, vorbea despre dezamăgirea de-a nu fi reuşit să-şi împlinească visele. Iar Eladio, intuind că are nevoie şi de un altfel de ajutor, i-a dăruit o chitară ca mijloc de terapie. Practic, acela a fost momentul în care Julio şi-a descoperit o nouă pasiune şi un nou ţel în viaţă. Şi, în timp ce recuperarea sa se desfăşura sub atenta coordonare a tatălui său, în clinicile din Torremolinos, Málaga, Benidorm şi Alicante, el compunea melodii, pe care le nota pe bucăţi mici de hârtie, cu texte din poezii de-ale sale. 

La capătul celor doi ani de chin, după recuperarea sa completă, Julio şi-a dorit să înveţe engleza, aşa că a plecat la Cambridge. Acolo, în weekenduri, cânta în Air Port Pub diverse coveruri după Engelbert Humperdinck, Tom Jones şi Beatles. Tot aici avea s-o întâlnească şi pe Gwendolyne Bollore, cea care i-a devenit logodnică şi muză în acelaşi timp. Cântecele sale, rămase încă în sertarul cu secrete, aveau să fie auzite prima dată în biroul unui case de producţii muzicale, al cărei administrator l-a încurajat să şi le interpreteze singur şi să participe la festivalul de la Benidorm. Succesul lui neaşteptat, cu melodia „La vida sigue igual“, compusă în perioada convalescenţei, l-a adus în atenţia celor de la Columbia Records, care l-au ajutat să pătrundă în topurile spaniole.

Vezi foto şi amănunte despre întreaga viaţă a lui Julio Iglesias.