Alexandra Velniciuc: «Sunt incapabilă să citesc de pe prompter»

Este actriţă şi îi place să trateze această meserie cu toată energia, bucuria şi seriozitatea. Alexandra Velniciuc (37 de ani) joacă în nouă spectacole cu casa închisă, dar şi-a făcut timp şi pentru un proiect în televiziune: va participa în noul sezon al emisiunii „Te cunosc de undeva!”.

• Cum ai fost cooptată pentru acest show?

Am primit un telefon care m-a onorat și m-a bucurat în egală măsură. Într-un fel, cred că invitația de a participa vine ca o încununare a ceea ce am făcut până acum, a faptului că sunt un om care tratează cu seriozitate orice provocare îi apare în viață.

• Ce presupune pregătirea pentru această nouă provocare?

Sigur că îmi canalizez atenţia la a cânta şi a mă mişca bine, dar nu luând ore de canto sau dans, ci încercând să aloc cât mai mult timp posibil acestui show de televiziune care mi se pare unul dintre cele mai provocatoare ale momentului.

• Ai prezentat ani buni “Atenţie, se cântă!”, aşa că nu ne e străină dragostea ta pentru muzică... În ce alte proiecte ai mai fost implicată ca solistă?

La “Atenție, se cântă!” am încercat să fiu o actriță care prezintă o emisiune, și nu o simplă prezentatoare. Și la “Televiziunea, dragostea mea”, pe care am prezentat-o înainte de “Atenție, se cântă!”, am încercat să aduc profesia de actriță în contextul prezentării unei emisuni. Așa se face că la “Atenție, se cântă!”, recitam, cântam, prezentam fără să citesc de pe prompter. Sunt incapabilă să citesc de pe prompter. Sunt o catastrofă în această privință. Sunt un om prea spontan ca să mă iau după ce scrie acolo. Mai ales că ador să fac emisiuni live, iar acolo pot apărea momente pe care cel care scrie textul nu le poate prevedea. Revenind la întrebarea ta, Margareta Pâslaru m-a invitat să cânt o piesă compusă de ea, melodie care a aparut pe albumul său de autor. Și mai există un CD cu piese compuse de Florentin Delmar, pe care apar cu cântecul “Când dansez cu el”, pe versurile lui Eugen Mirea.

Nu rata interviul oferit de Alexandra în Click! TV, cel mai citit ghid tv

• Stii deja de pe acum ce personaje și ce melodii vei interpreta în cadrul show-ului?

Nu, și nici nu vreau să știu. E surpriza ruletei personajelor. Mă expun provocării ruletei.

• Sigur va trebui să intri în pielea vreunui cântăreţ masculin. În teatru ai jucat vreodată travesti?

Nu, tocmai de aceea provocarea mi se pare uriaşă şi abia o aştept.

• Ce presupune pregatirea ta pentru acest show? Ai inceput un antrenament fizic anume sau de canto?

Un tratament fizic n-aș începe niciodată. Sunt mulțumită cu ceea ce sunt. Nu sunt genul care ține diete două săptămâni ca să intre într-o rochie, am deprinderea de a face sport de foarte multă vreme și îmi face plăcere să fac mișcare oricând. Sigur că îmi canalizez atenția la a cânta și a mă mișca bine, dar nu luând ore de canto sau dans, ci încercând să aloc cât mai mult timp posibil acestui show de televiziune care mi se pare unul dintre cele mai provocatoare ale momentului. Ce fel de mișcare fac concret? Merg pe jos. Fac de patru ori pe saptămână mișcare regulat, mers în ritm alert, ori alerg pe banda, sau fac stepper, fie fac șase ture de Cișmigiu. De ani de zile, nu există zi din viața mea în care să nu fac abdomene, de dimineață, înainte de a ieși din casă. Și încă ceva. Deși am refuzat permanent să lucrez cu ea, sper ca strădania bunicii mele din partea mamei, care a fost cântăreață de operă și profesoară de canto, să se regăsească acum în prestația mea vocală de la “Te cunosc de undeva!”. Bunica are 92 de ani și, de 44 de ani, locuiește la Viena. Nu ratează nici o apariție tv sau în presă a mea, dându-mi de fiecare dată telefon să mă critice (râde).

• Alergi de colo-colo: joci în spectacole de teatru, faci pe MC-ul la evenimente, eşti implicată în proiecte tv, dar eşti şi tu un om şi sigur ai şi tu o viaţă personală. Cum le împaci pe toate?

Făcând ceea ce îmi place. Toate fac parte din profesia pe care mi-am ales-o. Sunt norocoasă că viaţa m-a ales să fac aceste lucruri, motiv pentru care toată alergătura asta, în mod paradoxal, îmi dă energie, nu mi-o consumă.

• Pare că faci multe eforturi şi sacrificii... Merită?

Pentru cine pare? (râde) Nu, nu fac sacrificii, fac eforturi, dar cred că nimic nu poate fi făcut bine fără puţin efort.

Joacă în nouă spectacole de teatru

• Care e cea mai mare satisfacţie profesională de-a ta, de până acum?

Faptul că joc teatru, ceea ce mi-am propus de la bun început, şi faptul că am reuşit să mă impun în această meserie, având atâtea spectacole pe care le joc cu casa închisă: “Boeing, Boeing”, “Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc”, “Încă nu, dar o să fie”, “Încurcătură la nivel înalt”, “Vassa Jeleznova”, “Capcană pentru un bărbat căsătorit” (la Teatrul Elisabeta), “Pijamale”, “Fantoma, dragostea mea” (la Teatrul Metropolis) şi “Arsenic şi dantelă veche” (la Teatrelli).

• Dar personală?

Aceea că am reușit, făcând această profesie, să îl fac pe tata (actorul Ștefan Velniciuc, n.r.) mândru de mine. De când am ales să fac aceeași meserie cu el, principala mea preocupare a fost să nu se jeneze niciodată de vreo apariție de-a mea. Și până acum am reușit.

• E mare lucru să joci în atâtea spectacole. Ești unul dintre actorii cu stea norocoasă... Ce ne poți spune despre condiția actorului în momentul de față în România?

Condiția actorului cred că a fost, este și va rămâne aceeași. Depinde de noi cum ne raportăm la societate și cum vrem să schimbăm lucrurile, prin forța pe care o avem să ne impunem. Teatrul bun sau prost s-a făcut întotdeauna, actori foarte talentați sau mai puțin au existat întotdeauna, important este unde vrem să ne plasăm făcând această meserie.

• Dacă nu te-ai fi făcut actriţă, ce-ai fi ales să fii?

Actriță (râde). Cred că mi-ar fi plăcut și aș fi cochetat cu ideea de a mă face arhelog. Probabil pentru o zi, nu cred că aș fi rezistat mai mult. Asta simt, că nu aș fi rezistat mai mult, pentru că profesia pe care mi-am dorit-o este asta, de actriță.