Alexandru Darie nu va fi înmormântat în acelaşi cimitir cu părinţii lui

Cunoscutul regizor Alexandru Darie a încetat din viaţă miercuri după o lungă suferinţă, la spitalul unde a fost internat în ultima vreme. Fostul director al Teatrului Bulandra nu va fi îngropat la Sfânta Vineri, cimitirul în care este îngropat tatăl lui, regretatul actor Iurie Darie, dar şi mama sa, Consuela Roşu, ci, conform reprezentanților teatruluiu, slujba de înmormântare va avea loc la Cimitirul Bellu.

Zi neagră pentru teatrul românesc, căci pe 18 septembrie a trecut în nefiinţă celebrul regizor Alexandru Darie, fiul îndrăgitului Iurie Darie. Acesta era internat de peste două săptămâni la Terapie Intensivă la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti. Din păcate, regizorul suferea de ciroză. Ducu Darie, aşa cum îi spuneau cunoscuţii, a împlinit 60 de ani pe 15 iunie anul acesta.

De aproape doi ani, regizorul se trata de ciroză la Ponderas Academic Hospital, potrivit unor surse. În urmă cu 14 zile, a fost internat la Institutul Clinic Fundeni, cu o complicaţie la plămâni, susţin apropiaţii regizorului. “Mama vitregă” Anca Pandrea, iubita tatălui său, Iurie Darie, ne-a dat miercuri vestea cea tristă. Actriţa ne-a povestit şi că Ducu va fi îngropat lângă mama sa, însă reprezentanții Teatrului Bulandra, acolo unde era director, au transmis că de vineri până duminică, regizorul va fi depus la Sala Liviu Ciulei a instituției, pentru ca duminică, slujba de înmormântare să aibă loc la Cimitirul Bellu. Actriţa Consuela Roşu Darie a murit tânără, din cauza cancerului. Ea este înmormântată în Cimitirul „Sfânta Vineri” din Capitală. Câteva alei mai încolo este şi mormântul tătălui său, Iurie Darie, care îşi doarme somnul de veci în cavoul familiei Ancăi Pandrea.

“Da, este adevărat, m-a anunţat un cumnat că a murit şi se gândesc unde să îl îngroape. În ultima vreme l-am tot visat pe Ducu, ceea ce nu se întâmpla înainte. Noi nu vorbeam, îi trimiteam mesaje de Paşte, Crăciun şi Revelion, dar nu răspundea niciodată. De fiecare dată când vin la cimitir la Iura, trec şi pe la Consuela, să îi aprind o lumânare”, ne-a povestit Anca Pandrea.

În ultimii ani, deşi bolnav, regizorul Alexandru Darie a fost prezent la muncă, pe scena Teatrului Bulandra, al cărui director a fost timp de 17 ani, acolo unde a pus în scenă spectacolul  “Coriolanus”, de Shakespeare, montare care îl are în fruntea distribuţiei pe Şerban Pavlu. Chiar şi bolnav, a mers la fiecare repetiţie, a interacţionat cu echipa şi în tot acest timp mergea şi la spital pentru a face analize şi pentru a se îngriji.

Deşi se despărţise de Maria Miu, fosta sa soţie, acesta a povestit pentru Revista Formula As că are un moştenitor de care este mândru.

“Se numeşte Serghei şi are 30 de ani. O moşteneşte pe mama lui, scenografa Maria Miu, şi este şi el artist plastic. Poate mi se pare mie, dar cred că generaţia lui e mai puţin «agresivă» politic, în sensul bun. Nu sunt prea implicaţi. Pare că nu îi interesează ce se întâmplă”, povestea într-un interviu regretatul regizor.

A crescut în teatru, iar în tinereţe a fost interzis de comunişti

Alexandru s-a născut pe 15 iunie 1959 într-o familie de artişti, părinţii săi au fost Consuela Roşu şi Iurie Darie. „Cred că de pe la 3 ani, 3 ani şi jumătate, am început să cresc în teatru.  Părinţii mă luau la repetiţii, la Teatrul de Comedie, unde erau amândoi angajaţi. Era perioada de glorie a Teatrului de Comedie. Acolo am descoperit mirosul scenei, ce valoare are o mască, un element de recuzită. Stăteam ore întregi şi mă jucam cu ele … Am intrat şi în spectacole, de la 6 ani am făcut figuraţie …”, mărturisea artistul într-un interviu recent.Cu ocazia lansării spectacolului  “Coriolanus”, Ducu Darie declara: “Se întâmplă destul de rar ca realitatea unui spectacol să tragă după ea realitatea străzii. Ceea ce nouă ne părea o poveste frumos scrisă de Shakespeare despre ce înseamnă politica, despre corupţie, a început să devină realitate. În tinereţea mea, am făcut teatru politic, în plin comunism, fiind şi interzis, dar nu credeam că după 30 de ani va mai fi nevoie să mă întorc la acest gen de teatru şi că lumea va sta la un spectacol politic patru ore fără să clipească, simţindu-i necesitatea”.