Andra Marinescu, dezvăluiri emoționante despre regretatul ei tată. Care este cel mai important moment pe care nu îl poate uita: „Totul părea mai clar”

Andra Marinescu, unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți de la „Visuri la cheie”, și-a deschis sufletul și a mărturisit că îi duce dorul tatălui ei decedat. Vedeta se pregătește să își petreacă Paștele acolo unde s-a născut, a copilărit și unde are cele mai frumoase amintiri.

„Dor de copilărie, de tata, de vremurile în care curtea era plină de râsete”

Andra Marinescu își va petrece Paștele la Caracal, acolo unde are familia și unde și-a petrecut întreaga copilărie. Dorul de regretatul ei tată o copleșește și își amintește cu drag de momentele în care acesta o însoțea la Înviere, o mângăia și îi oferea toată atenția din lume.

„De Paște mă întorc acasă, la Caracal, acolo unde încă mai simt cel mai bine ce înseamnă familie'. O să fiu alături de mama și, ca în fiecare an, sărbătorile vin cu un amestec de dor, liniște și amintiri. Dor de copilărie, de tata, de vremurile în care curtea era plină de râsete și totul părea mai simplu.

Îmi plac momentele astea în care timpul pare că încetinește. Miroase a pască în casă, stăm la povești, ne aducem aminte. Nu e vacanță, nu e concediu, e genul de tihnă care îți face bine la suflet.

Chiar dacă lucrurile s-au schimbat în timp, sărbătorile rămân pentru mine un fel de punte spre tot ce e important. Și spre oamenii dragi, care încă sunt parte din noi, într-un fel sau altul”, a mărturisit Andra Marinescu pentru Viva.

Care a fost cel mai important moment legat de tatăl ei

Arhitecta își amintește cu drag și nostalgie despre cele mai frumoase momente din copilărie, mai ales cele petrecute în preajma sărbătorilor Pascale. Aceasta spune că există o întâmplare legată de tatăl ei, pe care nu o va putea uita niciodată.

„Pentru mine, Paștele a însemnat mereu familie, liniște și curățenie generală (pe care, recunosc, încercam s-o evit cu talent). Dar lăsând gluma la o parte, erau momentele alea rare în care toată casa avea un aer special: lumânări, miros de cozonac, muzică pe fundal, și părinții mei, care reușeau să transforme orice zi obișnuită într-una memorabilă.

Un moment pe care nu-l uit e când m-au trimis să iau lumină și, entuziasmată, m-am întors cu lumânarea stinsă. De vreo trei ori. Până la urmă, m-a însoțit tata, să ne asigurăm că vine Învierea și în curtea noastră anul ăsta'. Râd și acum când îmi amintesc. Era genul ăla de situație simplă, dar care azi îmi aduce o emoție blândă, dintr-un timp în care totul părea mai cald și mai clar”, a mai spus ea.