Andreea Raicu: „Îi mulţumesc lui D-zeu că n-am primit un copil până acum, n-aş fi ştiut să-l cresc“

Cu şase ani în urmă făceam un interviu cu cealaltă Andreea. Foarte încarcerată în ideea de a nu spune lucruri interpre­tabile. Cuprinsă cumva de panica de a nu greşi în public. Păşind spre răspun­suri ca un acrobat pe o sârmă subţire.

Să ne temem de trecerea anilor doar în măsura în care nu ne aduc nimic în plus. Andreea e un pic altfel, ca să limi­tez proporţiile, iar acesta este un inter­viu exclusiv cu noua Andreea Raicu.

Te-ai săturat de celebritate?

Ce înseamnă să te saturi de celebritate?

Să-ţi fi ajuns, să-ţi placă să nu mai fii recunoscută pe stradă.

Eu nu mai ştiu cum e să fii altfel. Revin la prima ta în­trebare. Are legătură cu acceptarea, am acceptat că aşa sunt eu.

Mă duc către început. Când ai înţeles prima dată că eşti celebră?

Când am început Ora 7, bună dimineaţa!, la Pro TV, cu Andi Moisescu. Fiind în fiecare dimineaţă acolo două ore, într-un moment în care Pro TV inventase star sistem-ul, când ieşeai pe stradă era ceva incredibil. Am intrat pe post pe 1 aprilie. După două săptămâni a fost Paştele. Obişnu­iam să merg la biserica din cartierul în care locuiam atunci şi-mi aduc aminte că s-au strâns atât de mulţi oameni în biserică lângă mine, încât m-a şocat efectiv. Era aceeaşi bi­serică, erau aceiaşi oameni, dar dintr-o dată era diferit.

Pari genul care într-un cuplu e greu de mulţumit. Căruia nu-i convine nimic.

Asta e o proiecţie a ta. Ia spune-mi, de ce?

Ai o personalitate exigentă, eşti atentă la detalii. Mă gândeam cum ar arăta bărbatul care ar reuşi să stea lângă tine. Pare trecut prin toate exigenţele lumii.

Nu mă întrebi, dar îţi spun: ştii ce admir cel mai tare la un bărbat? Admir capacitatea lui de a fi cine este. De a nu încerca să fie altcineva. Tocmai din motivul pe care tu l-ai spus, că trebuie să fii într-un anumit fel când te întâlneşti cu Andreea Raicu. Cei mai mulţi bărbaţi încearcă să fie într-un fel. Şi atunci devin foarte rigizi. Şi pentru mine acesta este un „turn off“ imens.

Ce paradox.

Exact! Pentru că ei vor să pară într-un anumit fel. Pen­tru mine tocmai asta e problema. Eu când mă întâlnesc cu cineva, sunt directă şi sinceră. Şi râd. Dar sunt directă, lucru care poate speria foarte multă lume.

O femeie directă e o femeie care sperie, da. Ce să mai discutăm…

Aşa sunt. Pentru mine, lucrurile importante, atât la o femeie, cât şi la un bărbat, sunt vulnerabilitatea şi auten­ticitatea. Să nu încerci să-mi pari altcineva.

Citește pe www.okmagazine.ro restul acestui interviu!