Arando Marquez, vocea nonconformistă din radio: DJ-ul care a transformat mixul într-un stil de viață

Nonconformist, atipic și mereu conectat la pulsul muzicii, Arando Marquez este una dintre vocile care au dat personalitate radioului românesc. Autodidact și suflet al petrecerilor încă din adolescență, DJ-ul devenit om de radio a construit, în peste 15 ani de carieră, un stil recognoscibil atât la microfon, cât și pe scenă. De la cluburile mari din România și deschideri pentru DJ internaționali, până la hituri difuzate la radio și o relație autentică cu publicul, Arando Marquez vorbește despre drumul în care muzica și radioul s-au completat firesc.

Cum ai descrie copilăria ta în câteva imagini care încă îți rămân vii în minte?

Când mă gândesc la copilăria mea, îmi vin în minte câteva imagini foarte clare. Îi văd pe bunicii care erau mereu lângă noi, aud râsetele de la jocurile din spatele blocului și simt mirosul de tei în verile de pe Strada Teilor din Pitești. Mai e și nucul din spatele blocului, în care ne cățăram toată ziua. Toate astea au rămas cu mine și astăzi.

A existat un moment în care ai simțit pentru prima dată că muzica înseamnă ceva special pentru tine?

Cred că momentul în care am simțit pentru prima dată că muzica înseamnă ceva special pentru mine a fost prin 1998. Eram la început, mixam din pasiune și, la un moment dat, am văzut cum oamenii încep să danseze pe ceea ce puneam eu. Atunci am simțit pentru prima dată conexiunea reală dintre mine, muzică și public. Mi-am dat seama că am în mine ceva ce poate crea emoții și poate pune oamenii în mișcare. A fost momentul în care am înțeles că drumul meu este în muzică.

Cine a fost persoana care ți-a spus prima dată „tu ai ceva al tău”?

Nu mai știu exact cine mi-a spus prima dată că am ceva al meu, dar îmi aduc aminte foarte bine un moment din 2009. Connect-R mi-a spus atunci: „John, nu stau în club până la sfârșit, dar când pui tu muzica parcă îmi pui exact ce vreau să aud, la momentul potrivit. Ești făcut pentru asta!”. Cred că acel moment a contat enorm pentru mine și mi-a confirmat că sunt pe drumul potrivit.

Ce rol a avut familia ta în drumul tău spre muzică și radio? Te-au susținut?

Familia m-a susținut mereu în drumul meu spre muzică și radio. Mă refer, în primul rând, la soția mea, Oana, care a fost mereu lângă mine, cu răbdare, încredere și acea încurajare care contează cel mai mult atunci când ai nopți lungi de lucru și zile pline. Și mama mea m-a susținut necondiționat, cu liniștea și echilibrul pe care doar o mamă le poate oferi. Ei au crezut în mine și m-au lăsat să merg înainte, indiferent cât de greu părea uneori. Fără sprijinul lor, nu aș fi ajuns unde sunt astăzi.

Cum arăta Arando copilul? Ce visai atunci, înainte să existe scena, mixerul și microfonul?

Arando copilul era o versiune a mea privită prin alți ochi, un fel de eu care încă nu știa exact ce drum va urma, dar simțea ceva puternic. Prin muzică am descoperit, de fapt, un alt eu. Visam ca oamenii să zâmbească, să danseze și să simtă, prin ceea ce fac, un pic din dragostea pe care o puneam în fiecare sunet. Încă de mic aveam dorința de a face bine prin energie, prin atmosferă, prin bucurie. Nici nu știam atunci că scena, mixerul și microfonul vor deveni casa mea, dar visul de a aduce oamenii împreună era deja acolo.

Care a fost punctul zero — momentul în care ai simțit că începe cu adevărat cariera ta artistică?

Cred că punctul zero al carierei mele artistice a fost în 2007, atunci când m-am alăturat lui Connect-R. A fost momentul în care am simțit că intru cu adevărat în lumea muzicii, că învăț ritmul din interior și că pot să cresc. Iar în 2010, când prima mea piesă a intrat la radio, am avut confirmarea că drumul pe care mersesem până atunci începea să prindă contur. A fost primul moment în care am simțit cu adevărat că visul meu devine realitate.

Ce greutăți ai întâmpinat la început și cum te-au modelat?

La început am întâmpinat multe greutăți. Au fost momente în care m-am lovit de răutățile altor DJ, de comparații și de descurajări. Au existat și perioade în care dormeam în studio, pe o canapea, iar baia era într-un spațiu improvizat, practic un WC în care se putea doar folosi toaleta. Toate aceste lucruri m-au modelat. M-au învățat răbdarea, m-au întărit și mi-au demonstrat că atunci când ai un vis, muncești pentru el și nu renunți. Ele au făcut din mine omul și artistul care sunt astăzi.

Există un moment din perioada de început pe care nu îl vei uita niciodată?

Da. La început am pus muzică fără bani, doar din dorința de a mixa și de a fi cunoscut în Pitești. Iar cea mai frumoasă amintire din perioada aceea este ziua în care am cunoscut-o pe Oana. A venit în clubul unde lucram ca să închirieze o masă pentru surorile ei, m-am băgat în seamă cu ea, am vorbit puțin și de atunci suntem împreună de 22 de ani.

Care au fost primele emoții când ai urcat pe o scenă sau ai pus mâna pe platane?

De fiecare dată am emoții, pentru că mereu sunt alți oameni care așteaptă de la tine să le nimerești gusturile și să se distreze toată noaptea. Primele emoții nu se uită, însă eu le-am pierdut undeva prin 1998, în discoteca Casei de Cultură a Studenților, acolo unde am început să mixez pe casete.

Dacă ai putea să-i spui ceva versiunii tale de atunci, ce i-ai spune?

Să fie mai bun, să ierte mai mult, să iubească mai mult și să nu schimbe nimic.

Cum a apărut radioul în viața ta?

Radioul a apărut în viața mea la Pitești, la Muntenia FM. Făceam o emisiune de la 10 la 12 și, deși a fost de scurtă durată, pentru că banii erau puțini, experiența aceea a deschis drumul mai departe. Apoi a apărut Național FM, după un interviu. Marian Dicu mi-a spus: „Ai o voce super, nu ai vrea să faci radio?”. Așa am intrat în familia Național FM. Cred că undeva prin 2015 și Mihai Morar mi-a spus că am voce de radio, dar atunci nu l-am ascultat.

Care este momentul în care ai simțit că „ai reușit”? Sau încă îl cauți?

Nu cred că am avut un moment clar în care să simt că am „reușit” pe deplin. Pentru mine, reușita nu este un punct fix, ci drumul în sine: momentele în care am ajuns DJ la televiziune, când am intrat în radio sau când văd că muzica mea ajunge la oameni. Reușita înseamnă să cresc constant, să devin mai bun și să am lângă mine oamenii care mă sprijină, mai ales soția mea. Pentru asta sunt recunoscător lui Dumnezeu în fiecare zi.