Câinii care au salvat-o îi ling rănile. Primele poze cu Anca Pandrea după externare

Prin clipe de groază a trecut Anca Pandrea pe 28 iunie, după ce, ajunsă acasă de la un eveniment monden, i s-a făcut rău şi a leşinat. A ajuns cu capul spart la Urgenţă, a stat 6 zile în spital, iar pe 3 iulie a fost externată. Click! a vizitat-o acasă pe văduva lui Iurie Darie, care acum se simte bine, deşi cicatricile rănilor sunt încă vizibile.

Duminică, 8 iulie, am găsit-o pe Anca Pandrea (72 de ani) în febra pregătirilor pentru o petrecere, mai precis mergea la cumpărături cu pictorul Elian Băcilă (43 de ani), prietenul ei de suflet, supranumit sosia lui Iurie Darie. Cei doi plănuiseră să surprindă un prieten a cărei zi de naştere era, însă le-a făcut el o surpriză, plecând la munte fără să le spună. Aşa că, pentru a salva situaţia, au luat prăjiturile, pepenele şi sucurile şi au dat o petrecere chiar acasă la Anca Pandrea. Ne-au întâmpinat cei doi câini ai Ancăi, Steve şi Akka, doi uriaşi blânzi şi tare jucăuşi. „Sunt cuminţi, mănâncă şi pepene dacă le dai”, ne-a spus Anca, în timp ce-i mângâia. De altfel, cei doi câini sunt cei care i-au salvat viaţa în seara accidentului, căci au ieşit afară din curte şi au alertat vecinii. „Dacă nu erau ei în seara aia, eu nu mai eram”, spune actriţa, care ne-a arătat semnele rănilor de pe mâini şi cusătura din cap, unde a avut o rană adâncă. Imediat, cei doi căţei credincioşi au început să-i lingă rănile, gest care a emoţionant-o profund pe actriţă.

„Căţelul fără picior se numeşte Steve, are 14 ani. La propunerea studenţilor de la medicina veterinară, l-am botezat Steve, după Steve Irwin, acel explorator care a murit în 2006, după ce a fost înţepat de o pisică de mare. Iar Akka are 8 ani a fost primită de Iura, atunci când a împlinit 81 de ani, de la Marius Marinescu şi România TV (n.r. actorul a decedat pe 9 noiembrie 2012, la 83 de ani)”, a declarat Anca Pandrea pentru Click!. Şi, în timp ce tăia pepene roşu, actriţa şi-a amintit păţania nefastă din seara de 28 iunie şi a continuat povestirea. “În seara aceea, după evenimentul organizat la Palatul Parlamentului, de Ziua Naţională a Ziaristului Român, am venit acasă cu Miron Cozma şi cu o prietenă. Chiar el zicea că eram bine când m-a lăsat, iar eu am lăsat poarta deschisă, ca să se plimbe câinii, pentru că se întorc ei singuri acasă. Vecina i-a văzut în stradă, era trecut de 22.00, şi a venit în casă să mă caute. M-a strigat. Eu căzusem în casă, cred că nu mi s-a mai oxigenat creierul, am căzut ca o scândură, pe spate. Nu ştiu când au venit poliţia, salvarea.... îmi mai amintesc când a venit prietena Dana şi i-am zis să nu mă lase. M-am trezit la reanimare. M-au cusut, iar peste 12 zile merg să-mi scoată firele. Am stat în spital de pe 28 iunie, până pe 3 iulie, şase zile. Acum sunt bine. Am o mică teamă. Când merg pe stradă, întind mâna după Iura, e o senzaţie inexplicabilă. Dar trebuie să-mi revin. Mai am răni la mâna stângă şi vânătăi, la dreapta”, ne-a mai spus Anca Pandrea.

Am intrat apoi în casă şi ne-a arătat camera plină cu fotografii, cu Iura al ei, dar şi pe cele cu ea, în tinereţe, care stau la loc de cinste, pe pereţi. „Aici sunt multe premii, pe care le-a obţinut de-a lungul vremii. Unele sunt în vitrină, altele sunt agăţate pe pereţi”, ne-a mai spus Anca Pandrea. Şi tot ea ne-a arătat pomul de iarnă, de anul trecut, împodobit cu pozele cu Iura, pe care nu s-a îndurat să-l scoată.