Ce a scris văduva lui Patrichi pe crucea de la mormânt! Ți se rupe inima!

Pe 5 aprilie se împlineşte un an de când Cornel Patrichi a murit, măcinat de cancer pulmonar, lăsând în urmă colegi îndureraţi dar, mai presus de orice, o soţie şi un fiu care îl plâng neîncetat. Cornelia Patrichi a organizat sâmbătă, la cimitirul Pipera, parastasul de un an, chiar în ziua în care regretatul balerin ar fi împlinit 73 de ani.

“Sunt răvăşită, încă nu m-am obişnuit cu ideea că el nu mai este. Anul acesta a trecut mult prea greu, chiar sunt într-un moment dificil al vieţii mele. Eu sunt ardeleancă, aşa că am făcut parastasul cum se cuvine. Am dat de pomană, am pregătit şi la biserică o masă. Pentru că suntem în post, am făcut salată de orez cu legume, salată de vinete, sarmale cu orez, crostini (pâine prăjită) cu ciuperci şi, ceea ce-i plăcea lui Cornel cel mai mult, fasole bătută”, a declarat Cornelia Patrichi, pentru Click!

În urmă cu șase luni, femeia a pus la mormântul soțului o cruce din marmură, pe care stau scrise niște versuri care îți rup inima. Impresionată de melodia ”Navajo” despre moarte, fosta balerină a plătit inscripţionarea a nu mai puţin de 300 de litere, care reprezintă o strofă din poezia respectivă. ”Am zis să fac ceva frumos, în memoria lui. Gabriela Teodorescu (ex-balerină, stabilită în Italia) mi-a trimis această piesă în limba italiană şi am selectat de acolo pasajele care mi-au plăcut cel mai mult. Le-am tradus în limba română, pentru că sună mai frumos decât în italiană”, a mărturisit, pentru Click!, Cornelia Patrichi. Balerin, coregraf şi actor, Cornel Patrichi a făcut istorie la Teatrul “Constantin Tănase” din Bucureşti, dar şi la teatrul “Fantasio” din Constanţa. În 1987 s-a mutat cu soţia sa în Italia, fondând în Toscana propria şcoală de balet, Dance Studio Patrichi. Timp de 11 sezoane, până în 2012, Cornel Patrichi a fost jurat în show-ul “Dansez pentru tine” (PRO TV). 

Iată poezia de pe crucea lui Patrichi

”Nu te apropia de mormântul meu plângând/ Eu nu sunt aici/  Eu sunt sclipirea de diamant pe zăpadă/ Eu sunt lumina soarelui pe grâul auriu/ Eu sunt ploaia delicată de toamnă în aşteptare/ Eu sunt steaua care luceşte atunci când noaptea cade la fereastra ta/ Sufletul meu nu doarme aici. De aceea nu plânge la mormântul meu”.