Ce salariu are Tudor Chirilă, juratul de la ”Vocea României”

De două ori jurat și câștigător la ”Vocea României”, unul dintre cele mai apreciate show-uri de televiziune de la noi, actor cu carte de muncă la Teatrul de Comedie și tată de familie cu normă întreagă, Tudor Chirilă (41 de ani) spune că nu s-a simțit niciodată tentat să plece din țară, chiar dacă lucrurile sunt departe de a fi roz. Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, Chirilă a dezvăluit care este salariul pe care îl primește de la teatru.

Provocat să remomereze copilăria alături de un tată recunoscut drept cel mai talentat jurnalist sportiv al tuturor timpurilor, Ioan Chirilă, și o mamă actriță foarte apreciată, Iarina Damian, Tudor a declarat că nu s-a simțit împins de la spate de părinții săi să urmeze un drum anume în carieră.

”Amândoi au fost nişte părinţi care ne-au lăsat să facem ce vrem. Nu ne-au împins de la spate să facem pian, engleză, balet sau mai ştiu eu ce, cum se întâmplă în ziua de azi. Copiii sunt puşi să facă atât de multe activităţi pentru un viitor sigur şi pentru satisfacţia egoistă a părinţilor, încât ajung să rateze cel mai important lucru: joaca”, a declarat Tudor Chirilă pentru Adevărul.

Artistul și-a însoțit adesea în copilărie mama în culise la teatru, iar mai târziu Iarina Damian i-a fost primul profesor de teatru.

”Mama ca actor era excelent plătită, nu se poate compara cu ce se întâmplă azi. Noi, astăzi, dacă ieşim în stradă să cerem o mărire salarială – eu, spre exemplu, câştig 1.800 de lei pe lună – cred că ne trezim cu lături în cap. Actorii nu mai sunt priviţi ca repere valorice, ci doar ca nişte saltimbanci a căror meserie e un moft, ceva uşor de reprodus de ceilalţi, dar na, «ceilalţi» se ocupă de «treburi serioase»”.

Întrebat dacă s-a simțit vreodată tentat să plece din țară, Tudor a mărturisit că n-a avut timp să se gândească la asta. ”Nu prea am apucat să mă gândesc la asta pentru că eu am avut norocul să mă angajez la teatru pe la 22 de ani. Când m-am angajat la Comedie, deja jucam într-un spectacol în care mă distribuise Tocilescu. Şi înainte jucasem la Frunză, în proiectul Uniter – Trupa pe Butoaie. Astfel că în anul patru de facultate, la sfârşit, eu deja jucam. Oamenii nu pleacă din ţară pentru că le merge profesional.”