Ce viaţă grea a dus Lucian Viziru în Germania. "Am făcut foamea!"

10 iulie 2015 13:33   Vedete românești
Ultima actualizare:

Lucian Viziru a renunţat la ideea de a face muzică şi s-a apucat de tenis, sperând că va face mai mulţi bani. În 2013 când a părăsit România împreună cu soţia şi fiul lor, artistul a încercat să se pună pe picioare din punct de vedere financiar. S-a angajat antrenor de tenis la un hotel din staţiunea Garmisch-Partenkirchen, însă lucrurile nu am mers deloc cum şi-ar fi dorit.

Lucian Viziru a făcut dezvăluiri cutremurătoate! Până acum, nimeni nu a ştiut cât de greu i-a fost artistului să trăiască de pe o zi pe alta şi să-şi întreţină şi familia. Invitat la emisiunea Oanei Turcu de la Antena Stars, artistul şi-a deschis sufletul şi a povestit prin ce a trecut în străinătate, dar şi despre cum a început declinul lui. "Când a trebuit să-l operăm pe tata de cancer, am avut nevoie de aproape 100.000 de euro. Eu aveam un credit ipotecar, am plătit din el, când nu am mai putut să-l plătesc la timp pentru că efectiv nu aveam de unde, a venit banca și a luat tot: și ce aveam și ce nu mai aveam", a povestit Lucian. Plecat în Germania, cântăreţul a fost nevoit să muncească extrem de mult zi lumină şi tot nu a reuşit să iasă la liman. "În Germania am făcut foamea. Toată ziua mâncam o banană sau două până seara când ajungeam acasă. Nu aveam timp, alergam întruna pe teren, sunt foarte stricți", a mărturisit invitatul Oanei Turcu. 

Norocul lui a fost că şi-a găsit o soţie înţelegătoare care i-a fost alături în aceste momente grele. "După ce m-am căsătorit am găsit liniștea de care duceam lipsă, ceea ce nu am găsit la alte femei înaintea Emei. Ea nu a vrut să fie cu mine nici pentru faimă, nici pentru bani. Când am întâlnit-o prima dată pe Ema aveam 17 ani, eram timid și nu mai avusesem alte femei. Eu nu am uitat-o de atunci și mă bucur că nici ea nu m-a uitat”, a mai spus Lucian Viziru. 

Solistul a participat lunile trecute la "Ferma Vedetelor" de la Pro Tv, însă a plecat repede, fiind eliminat la duel de Dan Helciug. 

Mai multe