Costi Diță, alias Giani din „Las Fierbinți”: „Eu, dacă fac un om să râdă, sunt împlinit”. Ce sfaturi are pentru fani

În vremurile acestea grele de izolare, stres, nesiguranță, boală..., parcă nimic nu e mai plăcut decât să asculți un actor de comedie. Iar Costi Diță, sau simpaticul Giani din „Las Fierbinți”, știe să ne descrețească frunțile.

Nu a lăsat problemele personale să se vadă pe scenă

Click!: Suntem convinși că viața ta nu a fost mereu roz, că ai avut zile bune și zile mai proaste. Cu toate acestea, când puneai piciorul pe scenă sau pe platourile de filmare, reușeai să zâmbești și să îi faci pe alții să râdă. Cât de greu este pentru un actor să se transpună, să nu lase să se vadă ce e în sufletul lui?

Costi Diță: Am trecut de foarte multe ori în viață prin situația asta în care ceea ce mi se întâmplă mie real nu are nicio legătura cu ceea ce fac pe scenă. De exemplu, am trecut prin momente grele și am fost nevoit să mă montez și să ajung pe platourile de filmare unde trebuia să râd, să am energia bună pe care s-o transmit mai departe. E, într-adevăr, complicat. Cu cât e mai grea perioada prin care treci, cu atât e mai dificil. De fapt, greul constă în a nu lăsa să se vadă. Din facultate profesorii ne spuneau că actorul trebuie să aibă o „sacoșă” unde să își pună problemele și să o lase la ușă.

E epuizant să râzi, când îți vine să plângi?

Da, este. Am tot vorbit despre treaba asta și cu Bobo. E epuizant pentru că e nevoie de mult mai multă concentrare, de mult mai multă energie cumva ca să uiți de problema ta și să n-o lași să se vadă. Când ai un spectacol cu public în față e mai bine, pentru că oamenii îți transmit încurajări și energie pozitivă care te încarcă. Dar dacă e filmare, e puțin mai complicat pentru că ești doar tu și camera.

Tu cum reușești?

Am trecut și prin momente când am primit vești dureroase și am fost nevoit ca în aceeași zi să filmez ceva unde trebuia să fiu vesel, cu umor. Aș avea nevoie de timp să-mi revin. Nu mereu îl am. Mă motivează atunci când îmi spun oamenii că după o zi grea de muncă se uită la noi și îi facem să râdă. Pentru mine e vis, e ceea ce mi-am dorit să fac. Eu dacă reușesc să fac un om să uite chiar și pentru 10 minute de problema lui, să aibă timp de respiro, să zâmbească, poate chiar să râdă, să găsească energia care să-l ajute să meargă înainte - sunt împlinit.

Te identifici cu personajele pe care le joci? Te regăsești vreun pic în Giani din „Las Fierbinti”?

Nu, nu mă identific. Dacă interpretezi un personaj 10 ani e foarte greu să-l separi de tine atunci când te duci acasă sau când filmezi altceva, se creează un reflex anume. Toți actorii trec prin asta – cu cât e mai prelungită perioada de expunere la personaj, cu atât e mai greu. Rămâi cu ticuri verbale, cu gesturi. E bine să fie o pauză între proiecte. Dacă ar fi să găsesc puncte comune, ar fi că mie îmi place să glumesc, iar Giani treatează și el lucrurile în glumă. Bine, el se ia în serios, asta e partea amuzantă. El ia viața ușor și mi se pare o atitudine justă și cred că noi toți ar trebui să nu ne mai luăm așa în serios pentru că înaintăm în vârstă și începem să avem idei puține și.. fixe. În momentul în care ajungem în punctul ăla în care spunem: ”băi, gata, e cum spun eu”, ne facem un deserviciu. Pentru că rămânem doar cu ce am ajuns să cunoaștem până în punctul respectiv, fără să mai fim deschiși la alte idei și.. se așează praful peste noi și evoluția noastră.

Actorul Costi e un conservator, Giani – un carnaval de culori

Probabil că după atâția ani mai sunt asemănări, dar nu-mi vin în minte acum. Pot să îți spun, însă, contrastele dintre noi. De exemplu, ținuta vestimentară. Giani e un carnaval de culori și stiluri, eu sunt mai.. conservator, mai liniștit. Dar arunc și eu un element colorat pe mine, am chestia asta.. sau poate am împrumutat-o de la Giani (n.r. râde). În rest, suntem foarte diferiți, dar asta e partea frumoasă, pentru că e o provocare. Dacă era un personaj care să-mi semene mai mult, ar fi devenit plictisitor. Însă, Giani e un puzzle, inclusiv pentru mine.

Care e doza ta de optimism in viața de zi cu zi? Tot la fel le aduci celor din jur zambetul pe buze?

E vorba de atitudine, de cum abordezi situația. Eu cred că întodeauna caut să mă uit la partea plină a paharului, chiar dacă... O situație se poate schimba doar dacă schimbi atitudinea cu care o privești. La final de zi prefer compania oamenilor optimiști. Trebuie să alegem să credem că o să fie bine. Caut să aduc o stare bună oriunde sunt. Mi-am dat seama că lucrez mai bine într-un mediu în care oamenii se simt bine în jurul meu și mereu caut să-i fac să râdă. Îmi place să fiu înconjurat de oameni care au o zi un pic mai bună datorită mie și, așa, funcționez și eu mai bine.

Cât de veselă și lipsită de griji e viața ta reală?

Am foarte multe pe cap. În stand-up, de exemplu, am încercat să expun problemele mele într-un soi de spectacol. E un fel de terapie și pentru mine, pentru că vorbesc despre problemele mele, dar și pentru oamenii din public care se regăsesc. Cumva descoperim împreună că trecem cu toții prin probleme similare și reușim să râdem, să ne transmitem reciproc o stare bună. Eu încerc să-mi fac viața veselă, să zic că totul va fi bine. Mereu am găsit loc de glumă și când nu era cazul... Eu și când mă cert ajung să fac o glumă!

Cu toții stăm acum în case, situație nouă și aducătoare de frustrări, anxietate, stres, nervozitate. Ce le poti spune românilor?

E o perioadă care lovește în toate fricile noastre: „Ce o să se întâmple mâine?, Cum se termină? Când? Ce fac, cum acționez?”... Sfatul meu pentru toată lumea: dacă puteți să stați acasă, faceți asta, fiți precauți. Noi, de exemplu, ne-am mutat online pe „Da Brav”o și încercăm să fim alături de oameni. Cred că e bine să ne creăm o rutină, să facem ceva. Toți am alergat. Acum avem timp. Ce facem cu timpul? Citim o carte, vedem un film, ascultăm muzică, intrăm pe youtube și stăm cu Bobo & Costi, seara, de vorbă, facem sport, petrecem mai mult timp cu familia. E bine să mai ieșim din starea asta și să nu ne gândim mereu numai la ceea ce se întâmplă acum. Nu spun să facem abstracție, dar e bine să căutam discuții sau situații care ne aduc bucurie.

Cum faci tu față greutăților?

Cred că atunci când treci printr-o problemă este bine să vorbești cu cei din jur pentru că o să descoperi oameni care au trecut prin aceeași situație și că nu esti singur. Când ni se întâmplă ceva, avem impresia ca nimeni nu a mai trecut printr-o experiență similară. Eu iau mereu problemele pas cu pas, să văd ce pot să face azi, acum. Am descoperit, de-a lungul timpului, că oamenii care se află în situații critice continuă să glumească și au puterea să zâmbească. Iar dacă ei pot, pot și eu.

Cât de haios sau cât de serios, dur și responsabil e Costi Diță acasă, în familie, în fața copiilor lui?

Glumesc foarte mult, e în firea mea, dar încerc să-mi asum rolul de tată și de om responsabil. Am tot fost plecat pe drumuri, în țară, cu spectacole, la filmări, iar timpul petrecut cu ei nu a fost pe cât îmi doream. Eu am doi băieți cu foarte multă energie, iar mereu casa e... un câmp de luptă. Suntem mereu printre gloanțe, asta e senzația. Îmi place să citesc povești cu Anghel, iar Vlad să vină să-mi arate desenele lui. Astea sunt clipele mele de liniște. Când stăm toți 4 pe canapea și ne uităm la film e una dintre imaginile perfecte.

Ce îți place să faci pentru tine, cum te relaxezi?

Îmi place foarte mult să ascult muzică, pot să fac asta ore în șir, să fiu eu, muzica și gândurile. Îmi place să mă joc cu cei mici. Dacă nu era situația actuală, mi-ar fi plăcut să merg cu bicicleta, să petrec timp în natură. Apoi, pot să stau să ascult un om care vorbește despre pasiunile lui. Poate să-mi zică cum se montează un motor, dar dacă o face cu pasiune, sunt spectatorul perfect. Mă așez și-l ascult ca la spectacol. Sunt deschis și mă pot plia în orice context, orice situație/activitate care îmi creează o stare de bine.