De profundis: Anca Parghel

Prea multă durere. Prea multe pierderi, comemorări, decese, finaluri s-au înghesuit zilele acestea. De pildă, pe 16 septembrie, ziua plecării lui Vali Sterian, nu puteam să public două articole într-o zi. Căci era ziua de naștere a unui geniu românesc al jazz-ului. Anca Parghel. Să nu mai adaug că ziua de 16 septembrie mi-e una foarte dragă, fiindcă acum 30 de ani mi s-a născut primul copil. Ei bine, la data aceasta s-a născut, în 1957, și geniala solistă. Care ar fi făcut acum 58 de ani, dacă nu ne-ar fi părăsit neașteptat și nemeritat în decembrie 2006. La numai 51 de ani.

Originară din Câmpulung Moldovenesc, absolventă a Conservatorului ieșean cu o licență spectaculoasă, atractivă și definitorie: ”Charlie Parker, un geniu al improvizației”, Anca a explodat parcă după 1990. Deși cunoscută în țară și până atunci. Mă bucur că am acest prilej și pretext să o prezint cât de cât, pentru amatorii de jazz mai tineri de la noi. Căci, ghinionul ei a fost chiar genul abordat: jazz. Cu puțini amatori la noi, deși publicul specific a fost mai mult decât răsfățat în ultimii 40-50 de ani. De la Lionel Hampton 1971 (vezi alături de Marius Pop) la mai recentul Chick Corea.

Personal am cunoscut-o prin 1993, la o aniversare a marelui jazzmen și dirijor iașean regretatul, și el, Titel Popovici. Elegantă. Ravisantă. O apariție ca de mare prințesă. O știam doar de la TV. Îi știam vocea, talentul. Dar peste toate a venit omul. Solista genială. Cu vocea ei, cu spiritul improvizației suit pe culmi cvasi-interzise muritorilor. Voce ca vocea, dar emisia, energia de transmisie erau colosale. Trăia intens. Se dăruia total. Și asta o deosebea de slăbiciunea mea veche, Aura Urziceanu. Care are o tehnică jazz-istică perfectă. Plus ambitusul ei de Cartea Recordurilor. Ce mă doare la Anca e faptul că a lăsat în urmă extrem de puțin material muzical. Dar cine e de vină că Dumnezeu a vrut-o mai repede și numai pentru El în Ceruri ? 

Tinerilor amatori de jazz care o descoperă acum le implor un singur lucru. Iubiți-o, ascultați-o, adulați-o pe Anca Parghel! Merită. Oricum, ea nu mai are nimic de câștigat. Voi, da. Vă veți îmbogăți.