De profundis Ion Dolănescu
Au trecut şapte ani, Ioane, de când te-ai dus… Nu știu cum s-au scurs, decât după un indiciu tare neplăcut. Jenant, chiar. Conflictul Ionuț-Dragoș. La care, probabil, tu nu te-ai așteptat. Sau, pe care, glumeț cum erai, l-ai provocat… Te știu oricum, de când erai activ, în viață și în glorie, că erai un tip ironic. Vesel. Glumeț, dar nu chefliu, să se înțeleagă. Fiindcă, tu ai trăit, ți-ai desfășurat activitatea de bază, cum ar spune un activist de primărie, în onor industria chefului. Unde era mereu voie bună, glumă bună, antren. Și, civilizație adaug eu. Erau la tine, eram că eram și eu, comeseni, nu bețivani cum ar zice unii. Era o comuniune spiritual-culturală. Martor e părintele Emil Cărămizaru. Binecuvântată și agrementată cu bucate și băutură, dar nu cu excese. Nu, chiolhan. Nu, dezmăț. Tu ai fost, Ioane, un om vesel, un epicureic, un hedonist. Asta mă face a crede că tu ai glumit fără vreo intenție rea, lăsând, POATE - repet, e doar o supoziție de-a unui apropiat de-al tău care e subsemnatul, o ipoteză - lăsând lucrurile încurcate. Să testezi caracterul și fraternitatea. Nu cred că Dolănescu a vrut musai să vadă o țară-ntreagă cum se sfâșie - ăsta e cuvântul… – copiii lui, ca lupii famelici în miez de iarnă. Tu ai vrut una, a ieșit alta. Copiii tăi se urăsc cu toată… sinceritatea. Nu stau eu să zic cine e vinovatul. Nu decid eu. Eu mi-am dat la început, așa niţel, cu părarea. Dar nu mă bag. Aici au dreptul, la câți prieteni ai tu, numai doi inși să judece: Dumnezeu și TU…
De aceea, dacă am avut ceva parti-prisuri la început, m-am dezis și m-am retras. Nu este deloc treaba mea. Oricum, dincolo de toate cele, ai doi copii destoinici. Să fii mândru de ei. Unul muzician. Altul politician. Dragoș e pe un val costarican. Despre Ionuț știai traiectoria, mare talent, mare român. Mă tem doar să nu urmeze și el bizareria mamei sale, aceea de a se îngropa în pământ ne-românesc. Măcar, numai fiindcă îl cheamă ca pe tine: DO LĂ NES CU, și e de-al acestui pământ. Mama lui se derogă de la asta. Poate că a ascultat de bărbatul ei… Și, deși ar face rău după părerea mea, a făcut bine după cea a soțului: își urmează consoarta. Sper să se răzgândească amândoi…
Ioane, multe se întâmplară, iată în urma ta. Tu, veghează și lucrează la relațiile pruncilor tăi, întru Îndreptările Domnului.