De profundis: Vali Sterian

20 septembrie 2015 23:05   Vedete românești
Ultima actualizare:

Azi, 21 septembrie, este/era ziua de naştere a lui Valeriu “Vali” Sterian.

N. 1952. Folkistul. Neliniştitul. Protestatarul şi unul din stindardele sonore, muzicale ale fenomenului Piaţa Universităţii… şi unul dintre primii folkişti dintre cei ce au optat să activeze pentru Cenaclul Flacăra încă din vremea când era student la Psihologie, în Bucureşti. Un luptător neliniştit cu chitara pentru instaurarea unei democraţii reale în România. Cu simpatii şi prietenii ţărăniste, cederiste, oricum nu de stânga... Un spirit incomod, uneori agresiv şi polemist. Dau aceste detalii, întrucât acum câteva zile (pe 16 septembrie) era şi ziua morţii sale - în anul 2000 - şi o fac mai ales pentru ştiinţa celor născuţi după dispariţia sa.Şi, pentru că suntem obişnuiţi căci, iată, celebre morţi recente ne-o reclamă – mi-e drag să spun că Vali are şi acum un cuib viu de prieteni. Profunzi. Care azi se adună într-un club, la “H.” Şi care cândva se aduna la Folk, clubul care-i purta numele, desfiinţat măgăreşte de o primărie. Grupul de prieteni se reuneşte spre a-l omagia pe marele folkist, marele incomod, cântând cântece din ei şi din el… Un tribut. Povestea ţine de 14 ani. Flacăra o păstrează aprinsă Eugen Avram – Gorby, unul dintre devotaţii prieteni. Ajutat de Vali să se lanseze în cariera folk. Repet, e al 14-lea an când Gorby sună adunarea pentru prietenii lui Vali. Regret că nu mă aflu-n ţară, abia am plecat azi de cu zori. Dar, important e să fie restul de prieteni ai lui Vali. Prietenii lui Eugen. Prietenii folk-ului. Ce bine ar fi să participe şi preşedintele Constantinescu. Emil “al nostru”…Ceea ce mă doare într-un fel e doar faptul că o parte din cântecele lui Vali, cele mai ades ofensive, nu se mai cântă. Au rămas pe memoria unor discuri. Păcat. De altfel, dacă folkul ar fi mai organizat – dar, nu e deloc – ar trebui să se alcătuiască un patrimoniu pe care să-l reia noile generaţii - fie şi cu titlu obligatoriu - la unele concursuri. Dar, s-ar putea să avem surpriza ca piesele de patrimoniu să fie infinit mai bune decât cele inedite de azi. Ce poate depăşi un “Nopţi” (Doamne, vino, Doamne!) al lui Vali sau un “Fără petale” - D Stănculescu or “Decembre” - Alifantis? Şi, dacă am scris atât despre Vali acum la 15 ani de la Plecare e pentru că nu l-am uitat. Şi, că ne e un dor imens de el.Vali, vino, Vali…

Mai multe