Declarație-șoc! Eugen Cristea e convins că pisica primită în dar e reîncarnarea soției: „Are ochii ei.” Fenomenele paranormale din casă nu-l sperie
Actorul Eugen Cristea (73 de ani), aflat în doliu, după decesul Cristinei Deleanu, susține cu tărie că are o legătură paranormală cu regretata lui soție și că zilnic primește semne din lumea de dincolo: „Cred în lumile paralele”, a menționat acesta, exclusiv pentru Click!
„Cristina continuă să îmi apară zilnic în vis”
Actorul Eugen Cristea ne-a vorbit, exclusiv pentru Click!, despre legătura paranormală cu soția lui, Cristina Deleanu, care a părăsit această lume la vârsta de 84 de ani:
„Eu sunt adeptul parapsihologiei, al lumii paralele, al reîncarnării. Continuă să îmi apară zilnic în vis. Nu am vorbit cu nimeni despre asta, nici cu preoții, nici cu medicii, n-au ce explicații să-mi dea. Ce să-mi spună? Eu zic ce trăiesc, ce simt. Cred că ea s-a reîncarnat în pisica pe care am primit-o cadou, pentru că are ochii ei. Este fascinată de lumina lumânării de pe masă.
Ține mereu lumânarea aprinsă în casă, pentru sufletul soției
Bărbatul cu sufletul cernit de durere și dor ne-a mai dezvăluit și că, din 15 mai 2025, data decesului Cristinei Deleanu, a aprins mereu lumânări, pentru sufletul ei, conform rânduielilor bisericești:
„E ca un ritual, să am lumânare aprinsă în casă. Dar nu sunt de-ale băbești, candelă cu ulei, ca să-mi ia casa foc. Și, ca un fel de ritual, am păstrat și frumosul obicei să cumpăr în casă flori proaspete, pe care le pun în vază, așa cum îi plăcea ei.
Am ținut foarte mult unul la altul, am constituit un exemplu de căsnicie, în lumea artistică. Am apărat foarte tare acest cuplu. Dar, viața mea nu s-a terminat aici. Ea m-a sfătuit, înainte de a muri, că mai am multe de spus, în lumea actoriei, și să nu fac vreo tâmpenie să abandonez scena”.
Știa că va muri: „Am visat-o într-o rochie albă, în apă. Semn rău”
Eugen Cristea mai susține că moartea femeii iubite i-a fost prevestită în vis:
„Soția mea a fost lucidă până în ultima clipă de viață, nu și-a pierdut mințile, dimpotrivă, era de o luciditate înspăimântătoare. Și-a cerut iertare că e bolnavă, dar am liniștit-o. Era internată, atunci am văzut-o ultima dată.
A doua zi, la ora 7.00, a sunat telefonul de la spital, să mă anunțe că soția mea a plecat din această lume...De fapt, am știut cu două săptămâni înainte că ea va muri. O visasem într-o rochie albă, în apă. Am știut că e un semn rău”, a mai adăugat el, exclusiv pentru Click!
Ce scria Cristina Deleanu în jurnalul ei secret: „Teatrul, dacă-l uiți, preț de o clipă, îți și întoarce spatele”
Iată și câteva pasaje, din jurnalul secret al Cristinei Deleanu, puse la dispoziție de Eugen Cristea:
„Exercițiul meu de a așterne vorbe a luat o pauză cam mare și, dacă-l lași, te lasă. Ca și teatrul. Oho, teatrul, dacă-l uiți preț de o clipă, îți și întoarce spatele. Dar știți cum? Cât ai zice GONG! Este o persoană foarte pretențioasă și suspicioasă. Are și motive întemeiate.
Te-ai cunoscut cu el, te-ai dus la el, te-ai și împrietenit sincer, cu sufletul pe tavă, uneori chiar îți cere „să-i duci tava”, pe scenă, cu mintea încinsă de promisiuni, cu trupul și puterea ta dăruite lui, te acceptă alături, îți întinde mâna și, deodată, dispari din viața lui.
„Uneori dispari fără voia ta”
Uneori dispari, fără voia ta, multele lucruri rele sau nefirești se petrec în circumstanțe nu de tine hotărâte, dar tu poate chiar atunci trebuie să dispari. Ei bine, atunci e-atunci… Ce faci cu tine, ca nu cumva autoritarul și neiertătorul tău prieten să nu creadă cumva că, din lașitate, îi dai o lovitură nepermisă?”.
„Dependentă de a exista în teatru până când mai poate”
Artista vorbea cu emoției despre dragostea imensă pentru marea ei pasiune, teatrul, pe care l-a slujit vreme de peste 50 de ani:
„După atâtea explicații, eu cu mine, eu pentru voi, mi-am dat seama unde mă trage ața. Era imposibil să nu fie așa, ființa mea este atât de dependentă de a exista în teatru, până când mai poate, încât era nefiresc să nu mă îndrept cu pași ușori spre viața MEA și teatrul MEU. Și să nu aflu și ce voi mai pălăvrăgi pe aici… Pentru voi, cei prieteni, pentru mine, cea de toate zilele, pentru oameni, pentru semenii mei. Căci cu ei alături trăim. Și încă pentru sufletul meu”.