Diva anilor '50, mereu elegantă și cuceritoare, care a făcut muzică pentru a trăi. A murit în brațele soțului
Pe 20 august 1925, se năștea Simona Cassian, una dintre cele mai rafinate figuri ale scenei muzicale românești din anii ’50. Cu o voce ce cucerea instant publicul și o prezență scenică inconfundabilă, Simona a devenit rapid un nume de referință în Bucureștiul postbelic, într-o perioadă marcată de tranziție, incertitudine și nevoia profundă de alinare prin muzica ușoară și spectacolele de revistă.
Farmecul său nu se limita la interpretare. Într-o vreme în care moda și libertatea de exprimare erau atent cenzurate, publicul venea nu doar s-o asculte pe Simona Cassian, ci și s-o admire. Se spunea adesea că spectatorii erau curioși să vadă „cu ce s-a mai îmbrăcat”, un compliment subtil, ce spunea multe despre impactul său vizual și estetic.
În spatele acestui succes se ascundea, însă, o poveste deloc simplă. Într-un context politic tulbure, familia Simonei a emigrat, iar ea a rămas singură în țară. A ales scena nu doar din vocație, ci și dintr-o nevoie acută de a supraviețui. Vocea ei impecabilă, urechea muzicală desăvârșită și un simț al umorului fin au fost atuurile cu care a pășit în lumina reflectoarelor.
Cariera sa s-a legat profund de lumea spectacolelor de revistă și turneelor naționale, locuri unde a fost o prezență constantă și admirată. Într-unul dintre aceste turnee l-a cunoscut pe George Grigoriu, tânăr compozitor promițător și membru al formației Trio Grigoriu, alături de frații săi Cezar și Angel. Între Simona și George s-a născut o legătură profundă, care a rezistat o viață întreagă.
Grigoriu avea să devină una dintre cele mai importante figuri ale muzicii ușoare românești, iar Simona i-a fost sprijin și inspirație. L-a încurajat, i-a fost confident, partener și echilibru emoțional.
Unul dintre momentele de vârf ale carierei Simonei a fost participarea, în 1959, la concertul susținut la București de celebrul artist elvețian Vico Torriani. În același an, a urcat pe scena Teatrului de Revistă în spectacolul „Melodii… Melodii… Melodii”, pe muzica lui Elly Roman, alături de mari artiști precum Gică Petrescu, Ion Lucian, Nicolae Nițescu sau Dorina Drăghici.
A renunțat la carieră pentru viața de familie
Apoi, când totul părea să-i pregătească o carieră strălucitoare, Simona a ales, în momentul în care a devenit mamă, să se retragă din lumina reflectoarelor. A ales familia în locul gloriei. Simona Cassian a avut trei copii – Patricia, Andreea și Cezar. Una dintre fiicele sale, Andreea Andrei, avea să calce pe urmele mamei, devenind una dintre cele mai apreciate textiere din muzica românească a anilor ’80 și ’90.
În afara scenei, Simona era o femeie de o distincție rară. Cultivată, pasionată de literatură franceză, era adesea căutată pentru sfaturi de către colegii săi de breaslă.
„Mama era cunoscută pentru tact, diplomație, inteligență. Numeroase personaje din lumea artistică autohtonă apelau la ea pentru sfaturi în diverse probleme de viață. Citea mult, de două ori pe zi, exclusiv cărți în limba franceză”, își amintește fiica sa, Andreea Andrei.
Simona Cassian s-a stins fulgerător, pe 8 noiembrie 1991, în urma unui infarct. A murit în brațele lui George Grigoriu, bărbatul care i-a fost partener de viață. O despărțire dureroasă, dar parcă în ton cu întreaga sa existență: intensă, dar discretă, profundă, dar lipsită de zgomot.
Timpul a șters, poate, din amintirea publicului larg imaginea acestei artiste deosebite. Dar Simona Cassian rămâne în istoria muzicii românești ca un simbol al eleganței autentice. A fost o divă înainte ca termenul să fie la modă, o femeie care a trăit cu demnitate, departe de scandaluri, aproape de frumos.