Dragă Adrian Mutu,
Reţine amănuntul că acest text este conceput vineri, înaintea meciului cu Belarus şi nu are nicio legătură cu eventuala ta evoluţie, bună sau rea. Eu sper excelentă.
Adi, nici soţiei mele, pe când îi făceam curte, nici iubitelor din realitatea şi visele mele de adult nu le-am scris atâtea texte, atâtea scrisori, precum ţie.
Reţine, vorbesc despre tin în contextul iubirilor mele. Deci, tot aici eşti şi tu inclus, tată: la iubiri. Da, dacă nu te-aş iubi - părinteşte, nu altfel - te-aş fi ignorat.
Dar, nu ştiu cum să spun, Adi, tu ai o carismă a ta. De vedetă, de super-jucător, pe care nu o poţi neglija. Pe tine lumea nu poate decât să te iubească cu foc sau să te fluiere, nu inspiri sentimente mediocre.
O ştii, cred, pe pielea ta. Nu mai spun ce puteai să faci cu naţionala şi ieri şi alaltăieri, cât ai lipsit mai mult nemotivat.
Eu, chiar sunt uşor contrariat de Piţi care te-a pedepsit să nu joci cu Franţa unde puteai să ajuţi mai consistent, şi te-a rechemat acum, când şansele sunt cvasinule.
Dar, socoate şi tu: în locul lui cum ai fi procedat. Şi ce vină are el, că vrea să ţină de o disciplină necesară ca aerul. Piţi-ar "vino di samarino" de cap, să-ţi fie!
Gata, s-a mai tras o liniuţă de iertare! Mai avem două bucăţi de bifat: cu Belarus unde nu mă gândesc să fie bine de tot.
Şi, cu Albania, unde orgoliile sunt mari, fie el un meci poate fără miză, fără tensiunea punctelor.
Dar, nu uita că ultima ta victimă dintre ospătari - şi mie mi-s tare dragi, să ştii!, ei şi zugravii...- era albanez.
Eu unul mă tem de ostilităţi inutile. Bine că nu jucăm în Kosovo cum glumea cineva.
La urma-urmei tu ai pleznit un ospătar obraznic, nicidecum un albanez obişnuit. Ca să nu spun că ospătarii - ca şi vameşii, ca şi arbitrii sunt o altă ţară.
Nu prea au naţionalitate. Identitatea lor e ca apa mineral acidă cu gaz mult... fâsâie funcţie de portretul de pe bancnotă.
Adi, eu am o vorbă pentru tine: îţi dădu D-zeu talent cu polonicu şi golăneală cu ibricu. Vezi că polonicul e plin încă.
Lasă restul, lasă ibricu'. Fă o pauză. Te-ai maturizat. Joci bine. Joci elegant. Bagi osul. Şi, românul te va iubi. Ca până acum:
Mu-tu!, Mu-tu!
George Stanca, pamflet