Dragă Adrian Năstase,

Adriane, nici nu știi cât de mare poți să fii ... în zilele astea de restriște pesedistă, dar mai ales națională...Te-am văzut la RTV pe criza asta într-un dialog substanțial cu Cristoiu. Care parcă nu te lăsa să arăţi cărţile de care și el s-a lepădat pentru politichie. Erai clar la minte. Sigur pe sine. Echilibrat. Ca persoană. Ca intelect. Ca intelectual. Lucru care ar putea surprinde după nenoricirile puse la cale de Marea Canalie. Arde-o-ar blestemele familiei tale! Și, ale mele...

Aici e povesta urâtă cu politichiia. Care aduce la același nivel Învățatul cu mârlanul. Căci, aici sunt alte reguli. Multe vulgare, ținând de instinctele primare. Că nu oricine e Churchill. Așa e ea, Politica. Te-ai băgat, joci.. Joci, te maculezi! Cum să te compare lumea cu Dragnea, de pildă? Omul diabolic, veros și cinic. Cu un instinct atât de animalic, încât pentru salvarea de sine ar da Ardealul. Ca și mucosu și căposu de Grindeanu. Ca și maghiarofilul catolic și gojdufob Călin. Marea dezamăgire a vieții mele. Animale politice... de junglă. Cu care am votat pentru prima și ultima oară-n viață... 

Apropo, La mulți ani! Azi e ziua ta, că de-aia îți trimit prezenta. Dar nu mă puteam desprinde de realitatea asta... lunecoasă. Te întreba Cristoiu dacă mai vrei politică, dar eu știu și sunt prezent uneori în tranșeea ta de acum. Faci bine. Cărți esențiale, faci cultură, educație, ridici nivelul intelectual al ... unora. Asta trebuia să faci mai de mult. Dar te-a atras morbul nenorocit al politichiei. Pe când erai pe cai mari mă gândeam, știindu-ne din tinerețe, cât pierde țara asta pe plan intelectual, cu tine vârât în cacofonia politrucă... Dar așa și-a fost scris de Pronie. Te-ai întors la instrumente... Rămâi aici, Adrian. Vezi că, după alegerile epocale ca rezultat liderii pesediști infatuați, au călcat numai în străchini, au distrus totul cu sigurața prostului plin de sine. Ar cam fi momentul unei reveniri. Văd că pupilul tău, Ponta, luptă. Să lupte! Lasă-l. E tânăr. Tu stai pe calea intelectuală. Deși când vezi erorile parcă-ți vine să te arunci în vâltoare. Lasă-i,  bre.! Vezi de senectutea consistentă. De cărţile necitite când erai în politică. De marile lucruri ale Istoriei. De Titulescu. De diplomație ca artă și meserie. Ai tu ce face... dar, dragule, fără politică! Te rog eu, urându-ți concomitent un mare ”La mulți ani!”. Sărut mâna, Dana! Să-ți trăiască băieții. Toți!