Dragă Adrian Ţuţu,
Şi ai câştigat. Eşti un copil fără de părinţi, cântă despre asta. De mic munceşti ca să exişti şi ai numai 18 ani, cânt-o! Lumea va fi/ a fost muci.
Ai învins! Căci, apropo de talente: noi nu suntem un popor prestidigitator, deşi am mai comis-o prin istorie; nici de dansatori, deşi liderul de opinie al juriului era danseur; noi nu suntem un popor de tenori, baritoni, bel-cantabil.
Nu ai tu nici o vină că noi suntem fiii doinei de jale. Ai milei. Ai mizericordiei. Aşa e şi publicul ăsta care se uită la TV: mizericordios.
Nu are de niciunele de nicialtele şi votează compensând cu bunătatea: "hai să îl votăm pe copilul ăsta, că bine le zice".
El, publicul, e fericit că face un gest pentru un biet creştin; a găsit pe cineva mai de plâns decât el. Psihologic vorbind. Tu, cu orizontul tău muzical, ai adaptat un stil contemporan, "hip-hop!" unei poveşti romanţioase.
Gen "Fetiţa cu chibrituri", Nicholas Nickleby hip-popizaţi. Acum 50 de ani erai la fel de votat ca Dolănescu. Cântai neamul, familia, fraţii, Carpaţii, tot învingător ai fi fost. Dar, să nu te consideri deja un mare solist. Gloria ta a fost cazul tău tragic. Ai avut un succes social. Lumea a votat povestea, libretul. Nu musai cântăreţul.
Poţi fi "Eminem" al României, în măsura în care ţara are nevoie de eminemi; vrea să mai digere şi asta. Dar, un dolănescu, un sinulescu (pun litere mici nu dispreţuitor, ci ca să ţi-i aduc ŢIE la un nivel familiar) n-ai să fii niciodată. Zic de popularitate spre mit.
Oricum, copile, viaţa ta s-a schimbat într-o oră şi asta dă fiori şi lacrimi. Cazul tău, pui de om, sărac, amărât, îmbogăţit prin talent, la noi e clasificat. Se numeşte ,"sindromul Bănel".
Numai să continui şi tu ca el. Ca Bănel. Să alergi, să munceşti, să trudeşti. Deşi eşti vânat de mari pericole. Nu tu. Banii tăi. Fii atent la Veronica "strângătoare ca furnica", aceea care "vrea să se întoarcă-acasă//cu îmbrăcăminte-aleasă". (M. Vintilă); la dealerii de praf de copt; "prietenii" de club, dive buzate, siliconate, platinate.
Şi, fă-le un cavou frumos părinţilor tăi, care, cu forţa gândului lor bun te-au adus până aici. Te voi urmări cu mare interes. Eşti, vei fi un caz !
George Stanca, pamflet