Dragă Alex Ioniţă,

Mă bucură faptul că de ceva vreme ești unul dintre cei mai mediatizați jucători din campionatul nostru. Să nu te îmbeți cu apă rece. Asta nu-ți schimbă valoarea decât la femei. La carnivorele alea care consumă doar masculi de prima pagină. Apoi, ai bătut recordul cu prețul de achiziție la CFR Cluj... Sigur, presa te bagă-n seamă fiindcă nu a început vâjul, campionatul, contrele, certurile, scandalurile care să o alimeneze cu subiecte grase, colesterolice.

Nu că tu nu ai fi un subiect. Ba, ești din plin, ești chiar ceea ce se numește o revelație... puţintică răbdare, dă tu primul gol pentru CFR și vom vedea noi... Dar înainte de astea tu ești o mare promisiune a fotbalului nostru. Eu, unul, am avantajul să te știu de mic. Ba, întâmplarea a făcut să fiu fost coleg de școală primară cu bunica ta... Așa că am crezut mereu în tine, în viitorul tău.

Giuleștiul nostru Sârbi a dat câțiva rapidiști pierduţi la Vâlcea - Iordan și Bajno. Tu ești speranța! Căci, iată, a venit momentul să arăți ce știi; să arăți ce poți... moment de cumpănă, copile. Te-ai dovedit și tare-n clonț, cum se zice. Atunci când ai expus dragostea ta profundă față de Rapid și sentimentele tale față de rivalii ei. Pe scurt, ai prestat parcă un jurământ, chiar înainte de a deveni mare jucător: că nu ai să joci niciodată la ”dușmanul nostru natural cum zice Take Ionescu despre ruși...

Mai ales, te-ai referit la Steaua. Nu știu, am avut impresia că ai făcut asta de la început - de când contezi - ca să nu se speculeze vreodată că tu ai vrea, sau ai putea, să joci la Steaua. I-ai râcâit, ca bățu printre șipcile gardului. Mai ales pe Gigi. că pe el îl doare, sincer. Ceea ce era și firesc. Și, dacă erai și tu pe lista sa de achiziții? Nu cumva ai pierdut o mare perspectivă? Căci, vezi tu, Gigi pe cât de șiret este te tot zgândărește, îți caută mereu cusururi. Și, aici, mi-ai tare plăcut. Ai replicat scurt: ”Ce am avut de spus, am spus!”

E bine că nu deschizi planuri de luptă polemică. Tu ești fotbalist, nu polemist! Vezi-ți de joc!... și văd că-ți vezi. Lasă-l pe Gigi să te atace - asta înseamnă că se oftică, se macină fiindcă nu a ajuns la tine... zice că strugurii sunt acri, fiindcă nu are cum să ajungă la ei. Că via e-ngrădită. Zice el că Florinel Coman este cu 17 clase peste tine și că ești un fricos. Tu răspunzi ca un înțelept: „O să vedem în teren cine-i fricosul (…)”. 

Gata, s-a încheiat polemica. Vine campionatul. De aici încolo fii ca mutu: nu mai spui, zici, vorbești. Driblează. Pasează. Dă pase. Marcă goluri. Și taci! Mai dă eventual câte o replică așa, cănd îți vine bine pe șut... în rest, copilu taichii, giuleșteanul meu, joacă și taci! Taci și joacă!