Dragă Andreea Mantea,

Ești o frumoasă. Și, în cariera de viitoare divă ai început de la simplu. De jos. Fără concursuri dubioase și miss-terioase, cu jurii contrafăcute.

Ai pornit-o cu „Fata de la pagina 5". Ai șanse să devii o nouă divă. Căci, în divertismentul și showbizul românesc, cele două dive, mari și late!, ajunse spre înăcrire, au început să se stropșeacă ca mâțili pe acoperișurile cocioabelor din Pieptănari, diluând "divinul" în esențe de mahala.

Și, apoi, tu nu ești de provenineță moldavă, ci o bucureșteancă autentică. Nu ai cum să parvii. Devii! Repet, ai premisele. Doar să te menții. Căci, văzuși cum distinsele moldave, cu poalele suflecate pân' la brâu...se ușurară pe statutul de "dive"...

Andreea, tu ești o discretă. Deloc ostentativă. Nu ai o estetică agresivă. Tăcută. Știi că misterul face personalitatea. O simți. Așa ești tu, ca orice Fecioară. Nu te bagi la replici memorabile, care te fac repede celebru prin calitatea lor inepțială.

Sau la străluciri imund-țipătoare de fitze-club. Îți spun astea nu musai ca un bărbat, nici măcar ca tată a doi copii - ambii Fecioare! -, ci ca un om care știe ce e a te delecta cu esențe rare.

M-ai mai impresionat cu ceva: preferințele tale literare : "Parfumul" lui Suskind. "Colecționarul" lui Fowles. Dacă e real, dacă nu ți-a sugerat nimeni să treci pe listă cărțile astea; dacă le-ai citit tu cu ochii tăi și le-ai priceput tu cu capul tău ăla minunat, atunci m-ai dat gata!

Nici nu știi cât semnifică, pentru unii ca subsemnatul, o astfel de informație! Nu, că dacă ai avea pareză facială și un șold de tinichea ai deveni mai frumoasă, dar te înalță spiritual... Căci, asta-i esența unei frumuseți estetic-superioare: spiritualitatea.

Câte mii, qintale, tone de sâni bombați, de buci perfecte pe linia „sin pătrat de ics plus cos pătrat de ics fac unu" nu vezi în reviste, la tv, concursuri, cluburi, plaje, piscine.... și fără ceva în cap, totul e deșertăciune, Diva mea!

Și ai mai invederat ceva: o sensibilitate umană aparte, atunci când te-am văzut plângând la povestea lui Teo T., o mare ființă, un mare caz. Nu mai am ce comenta, decât exclamând precum vechii latini. Andreea: Est! Est! Est!

Cu omagiile unui versat degustător de frumos-în-stare-pură, al dumitale ...

George Stanca, pamflet