Dragă Bărboianu,
Repet, e de români. Mulţi. Tu văzuşi ce-ţi făcu Pronia? Făcu pişu pe tine, nărodule! Că aşa merită toţi ăia care s-au vândut pe arginţi ca biblicul Iuda. Păi, tu crezi că blestemele oltenilor pentru banii pe care i-ai luat de la alţii, trădându-i, nu le aude nimenea, fraiere!?
Nu zic musai de Dinamo, puteai să vii oriunde, şi la Rapid, dar tot vânzător rămâi. E blazonul tău. Credeai că Dumnezeu a luat pauză de masă şi nu te-a văzut. Că, sincer să fiu, nu tu vruseşi să dai un autogol la meciul cu Steaua, la finala Cupei României, te cred.
Dar Dumnezeu Cel Mare o vru şi o făcu. Şi nu fu un autogol oarecare, de serviciu, bănăluţ, ci golul victoriei pentru adversari. Le-ai pus Cupa-n braţe - că şi eu mă oftic pe tine.
Acuş, onor Jiji se-mpăunează o vară, se laudă că va face, va drege. Ce a făcut Steaua?, a dat un gol cu un picior străin, al matale, a preluat materialul din scăldătoare. Mare rahat!
Să nu mai zic de fiţosul ăla narcisist, de MM, care face cel mai oribil circ dintr-un fotbal şi aşa exhibiţionist prin natura sa: boxează cu spătarul scaunului, îşi smulge claia din cap, să căinează, îşi dă palme peste bucile faciale, înjură, blesteamă... ce prost gust, ce mahala sordidă de fund de Dunăre! Şi asta numai ca să-şi exhibe stelismul lui de fost gălăţean, fost bărăgănean, devoţiunea faţă de Jiji, pupindosismul gros remunerat.
Doamne, cum de le suporţi?! Apoi, tot el cu cărămida-n piept, tot el cu gura mare! Măcar pentru că i-ai provocat bucuria acestui specimen de ipochimen, de sepie, şi am şi eu ura şi dispreţul meu personal, Bărboiene, faţă de tine. Şi, ţine minte, ăsta-i abia începutul. Aşa e când începi o carieră, un drum cu o trădare. Aşteaptă tu, că o să-ţi mai vină!
George Stanca, pamflet