Dragă Bianca Drăguşanu
Pe vremea școlii primare era o poezie pe care o recitau îndeobște fetițele de casele mici, care după o serie de lamentări casnice se termina așa: ”N-am dreptate, dragi copii? Numai mamă să nu fii?!”
Bianca, nu cred că am consacrat cuiva mai mult spațiu în viața mea decât vieții tale zbuciumate. Am fost un propagandist voluntar al faptelor tale unele spectaculoase, altele aberante sau rizibile. Aventuri galante, amoruri paradoxale, chirurgii, chimii corporale. Logodne, căsătorii. Ai intrigat, ai indignat, te-ai măritat, ai divorțat, păcătuit, ai măcelărit o parte din trupul tău, ai căutat poate perfecțiunea, dar asta se face în concubinaj cu Dumnezeu, nu cu Cristea, nici cu Bote care este un modelator de modele… dar om.
Ai simulat un mariaj, cu Slav, așa cred măcar eu, din care ai căzut sigură-n plasă. Căci, am impresia că acum, eliberaţi de chingile unui contract cu PROTV, vă simțiţi chiar în largul vostru, gata scenariul s-a terminat, capetele la fund în mizeriile vieții normale! Mai știi, că -ți spuneam mereu când ai anunțat, început seria de ciopârțiri personale, că toare fițele astea se vor răzbuna. Și, stai că nu a început treaba.
Deocamdată, ca o mamă, pur și simplu, trebe să te dezbari de fițele vechi. Să nu mai pierzi nopțile prin ”locale”; să te îmbraci mai sobru ca o mămică pe care mâine -poimâine copilul său o va judeca, ”mami, dar de ce ți se vede popoiașu’, dar țiți?” Țiți… din care azi suge de zor… și ce bea măy copilul ăla, zeamă de silicon? Apoi, viața aia de vedetă în care ca actriță ”de viață” îți trăiai povestea proprie… era un cobai mediatic care făcea tiraje și rating și implicit bani pentru prostimea feminină și apoi masculină de la noi. Nu mai zic de prostimea mediatică printre care mă includ… Azi, gata fii cuminte, nu te mai lasă noii factori existențiali.
Și mă uitam măi, pe colecții ce ciudată erai, ce artificial, ce robot făcut din bisturiu ca din penelul unui zugrav de nuduri mondene or cyber perfecte și metrosexuale. Și iar mă întorc la poezie. Vreo zgâtie de fată ”Vre o zgâtie de fată …Sau mai mici și mai plinuțe, //Sau mai zvelte și mai slabe://Toate peste-un sfert de secol//Vai! vor fi aproape babe. ”Tu azi mamă pur și simplu, familistă gospodară. Cumințică și fumușică. Numai să dureze… un sfert de secol.