Dragă Carmen Rădulescu,

Te-am revăzut recent la tv, cred că la Fuego, om care știe să aprecieze valorile noastre mai eficient ca   oricine… și m-am bucurat. Depănai amintiri și cântai. Cântai și depănai. Într-un context mai mult decât  onorant, creat surprinzător de acest înger bun al muzicii ușoare de valoare care este ”samariteanul” Paul Surugiu…

Revederea și re-auzirea ta mi-au trezit oarecari nostalgii de pe vremurile când făceam turnee prin țară. Cu tine ca vedetă. Ce frumos era și ce voce aveai! Apropo, ce mai faci cu ea? Ți-a furat-o cineva, ai dat-o de împrumut cuiva? Ce-ai făcut? 

Eu cred că pe tine te-a epuizat atunci lupta din vremurile în care, după ce te-a promovat pe tine cu mare succes, răposatul Șerban Georgescu a optat pentru Mădălina. Da, o putem spune clar, lupta cu Mădălina  - nu mă bag, nu m-am băgat, -  aici rivala ta te-a erodat, te-a demoralizat? Asta-i viața de artist… și asta! Intrigi, mâncătorii, răutăți, pumni în plex, datul la gioale, ehe, homo homini lupus…

Dar, personal, cred că puteai să te lupți pentru independența ta. Să te bați. Te acuz de oarecare comoditate existențială. Sau poate imaturitate - erai prea tânără. Deși aveai toate atuurile, voce, talent, frumusețe, ceva repertoriu, erai deja lansată… Consider că ai renunțat la luptă prea ușor. Tot ce se poate. Nu toți au vocația de a fi tenace. Nu cred că ai avut prea mare voință. Te-ai complăcut  în a fi mamă, familistă și ai rămas așa. Păcat de cariera care ți se deschidea. Deși, eu nu cred că e prea târziu nici acum, la cei 55 de ani împliniți recent.

Apropo, mulți ani fericiți! 

Și re-apucă-te cu curaj de cântat, nu ești o începătoare, ci o continuatoare a propriei cariere muzicale. Ceea ce nu e tot una… Era să zic caută un impresar, dar cu asta e greu, căci nu prea avem mulți de calitate. Poate Hrușcă, poate Benone sunt cei ce beneficiază de profesioniști. Dar până atunci vezi-ți de repertoriu. Până la a ajunge la unul nou, ai destule piese de mare succes care pot fi reluate într-o haină nouă. 

Fără a face vreo comparație rizibilă sau exagerată ți-aș indica un model classic - Cherr. Care s-a lansat cu Sonny în duet, iar apoi după succesele vremii din anii 1965 Sonny and Cher - de pildă vezi pe Youtube ”The beat goes on (HQ Version)”-, a sărit în anii ’80 ca mega-star. De una singură. Cu o revenire  incredibilă rivalizând aproape cu Madona, femeia care a bătut toate recordurile în materie. 

Sigur că unii miștocari vor zice că exagerez, dar întotdeauna un model e un model, un exemplu, un  imbold, evident păstrând proporțiile. Dar modelul rămâne axiomatic ca-n matematici. 

Nu te-aș încuraja dacă nu aș ști ce calități ai… și ar fi păcat.