Dragă Carmen Tocală,
Se duc la săli, se bat cu ăia de joacă fotbal pe beri, să practice sportul tău. Şi, asta în contextul în care fotbalul e pe făraş.
Nu numai la noi. Iau fotbalul internaţional. Cel de masă!, unde se petrece depopularizarea, aristocratizarea lui. Arestarea în mâinile câtorva - aceiaşi! - potentaţi mondiali.
Ca şi capitalul. Îşi "trag" echipe cosmice, galactice... Omenirea suferă de aceeaşi nedreptate. Eu, fără a face pe profetul marxist, cred că totul va duce la Revoluţia finală. Apocalipsa. Dar să lăsăm nostradamismele...
Cazul baschetului e unul de excepţie. Căci Galacticii, sau Scala di Milano a acestui sport, se află în SUA. Zici America. Pauză. Apoi vin micile ţări europene care au mai îndrăznit: Lituania, Grecia, ex-Iugoslavia.
Mă rog, nu prea mă pricep. Dar i-am mai apucat şi noi pe Marčiulionis, Kurtinaitis, Sabonis, sau Galis, Gianakis, Fasoulas; Toni Cucoč ,Vlade Divac.
Da! Aici, azi sunt şanse. Sapă, sapă doamna preşedintă!, nu pregeta e momentul vostru să câştigaţi teren. La noi cazul e special, fiindcă şi tu eşti specială.
Ai energii fabuloase, eşti o fostă glorie a noastră, ai un farmec. Personal. Şi social. Şi, aici eu îmi amintesc cum ne-am cunoscut la o recepţie şi cât de repede a putut Poetul să comunice cu Sportiva.
Nu musai cu femeiea superbă, înaltă... cu un cap peste mine. Nu musai cu farmecul ei personal, ci cu deschiderea spre om şi spre lume.
Ştiu că prin familia ta ai legături cu America, eşti umblată, ai orizont. Se cunoaşte. Îmi amintesc o replică a lui Ilie Năstase din vremea când noi stăteam acasă şi construiam un rahat iar el "lucra" afară.
Cu o glorie imensă. La un interviu dat regretatului Romulus Balaban declara năucitor că abia aşteaptă să se lase de tenis... şi să vadă şi el lumea.
Avea de atunci profunzimi: a privi nu e musai cu a vedea; aşa cum a auzi nu e totuna cu a asculta... Şi, o declaraţie, un regret de bărbat: ce păcat că nu te-am cunoscut, Carmen, mai demult! Ce poeme ţi-aş fi scris, să moară toţi inamicii, atunci când erai cu 20 de centimetri mai mică...
Oricum, rămâi în admiraţia-mi...
George Stanca, pamflet