Dragă Cornel Ilie-Vunk,
Ai compus acel cântec-program “Vreau o ţară ca afară”. Vă doare, contează. Bravo! În afara acelora dintre artişti care înjură - şi bine fac - un guvernu imbecil, politicianismul mioritic la un mod manifest, deci prin arta lor - nu am mai ştiut un grup, precum voi, cei de la Vunk, care să aibă un aşa spirit ofensiv. Nu agresiv.
Căci, dacă toată lumea spune “jos”: cu porcii, blondele, piticii, cotrocenetcaetera. Voi ziceţi „hai să facem!”. Nu demolaţi de dragul distrugerii, propuneţi ceva în loc. Asta se numeşte, pe alocuri, “conştiinţă civică”. Nasol termen. Desuet. Şi căcănar. N-am alt’. Iar muzica, inclusiv ceea ce cântaţi voi, e o armă. Tare. De temut. O asociez pe a voastră la acest aspect desigur, cu “protest songul” unui Arlo Guthrie care răscula,cu o chitară! negrii de pe plantaţii; să se organizeze; la un Bob Dylan care cu un „song” a eliberat din prizon nevinovaţi ; sau, la noi, un Vali Sterian; ori Chilian, mai puţin chestiile lui anticlericale...
Da, e o cale. Pe care dacă nu ai conştiinţă, nu o calci. Dacă da, da! Te-am cunoascut mai bine, recent, la concertele de pe plaja “Belona” cu Bere Gratis, Nico şi Bandidos. Eşti un băiat sensibil. Un artist. M-a impresionat când în acţiune fiind, a apărut pe-acolo Miţă de la Bere Gratis. L-ai invitat pe scenă cu un semn.
Să cânte cu voi. Un cântec de-al vostru. L-a cântat. Îl ştia. Tot. Asta mi-a spus multe. Şi despre el. Şi despre tine. Ăsta e spiritul rock adevărat despre care Moţu Pittiş nu clama în deşert. E, poate, latura lui umană. De altfel tu, şi mulţi alţii, aţi contribuit cu o piesă/interpretare/afect, la discul umanitar dedicat cazului copilului lui Miţă şi al Lianei: ”Salvaţi-vă îngerii”. Îmi place la tine acea solidaritate de naţie şi breaslă necesară rockerului român. Eşti un exponent.
În rest, succes la fete nu-ţi urez că ai; succes la public, aşijderea. Poate doar să îţi găseşti, dacă ţii musai, “o femeie de unică folosinţă”. Pe care să o celebrezi din când în când cu „lacrimi de coniac”...
George Stanca (pamflet)