Dragă Cosmin Olăroiu,
Te-am vizitat la casa din Filantropia, pe când era nouă, la puşin toimp după o grewa pierdere; ne-am vorbit pe când ai plecat la Craiova în tripletă cu Florin Cârstea şi Tibi Curt, şi ai preluat de la mine câinele ăla dat de Sică Puşcoci - frumos de monstruos - dog arlechin, la care eu nu am rezistat decât o noapte , de coşmar!, şi care când era mare era să mă omoare, în ziua de Paşti la Ciloăneştii lui Puşcoci; el,cîinele sau mama lui, nu mai ştiu, dar îmi amintesc că ţi-am publicat o poză cu el în două labe, mai înalt decât tine, care, vorba aia, n-oi fi vreun pitic; apoi, am ţinut legătura cât ai fost prin Coreea, eram apropiaţi etc.
Nu e un reproş, ci doar o constatare: ai ajuns apoi la Steaua, cu cele mai bune rezultate din era Becali.
De atunci, te-ai răcit - probabil banul, probabil Gloria, eu cred că prima, căci mă uit ce monstru hidos - pleonasm controlat! n.a. - a făcut „materialul" dintr-o bomboană de om, care era, o tempora!, dl M Stoica.
Ai plecat şi bine ai făcut din cloaca stelistă de atunci. Ai lăsat rezultate generatoare de nostlgii, Gigi plânge după tine, e turbat. Mitul tău e întreg, faci tot felul de artificii să-l ajuţi.
Cu Cupa ţi-a ieşit. Latifundiarul te foloseşte, te laşi, ştiu că eşti un cavaler, dar ţi-o spun cinstit riscând să fiu tratat de rapidist nebun: fugi din cloaca aia, nu ai nevoie de banii lui Gigi!
Banii lui sunt păguboşi şi scalvagişti. Nu am spus , murdari! Dacă te întorci la Naţională, să zicem. Dar tot o cloacă sărăntoacă este. Vino aici ca turist, consilier. Stai la lojă cu Jiji, dă sfaturi telefonice, telecomandă din lojă echipa. Eşti un domn: blzer, cămală Versace, batistă, cravată, o faci amical, din milă, de jenă, treaba ta, dar nu rămâne!
Pierzi nu numai bani, care oricum, nu te mai interesează, ci din demnitate, prestigiu, imagine; intri într-o cocină care e fotbalul nostru, pentru nimic. Sau pentru nişte sentimente, şi alea relative în timp, faţă de Latufundache. Lasă-l pe Jiji cu Hristosul lui şi du-te la Allah în Serai! Apoi, uită-te la Mircea Lucescu. Şi, mai nou, la Dan Petrescu.
De meditat. Al tău vechi şi fost amic,
George Stanca, pamflet