Dragă Cristi Chivu,
Vestea pe care am aflat-o privind rămânerea sau nu - mai bine, NU! - în țară m-a întristat. Apoi, m-a bucurat. De ce m-a întristat e clar pentru unul ca mine, la vârsta mea, născut, crescut aici.
Apoi, nu-mi place când pleacă fiii țării. Rămâne pustiu. Pustiu nu de mână de lucru, salahori și badante, proletari soioși, duodene ce votează pe șpăgi, derbedei, hoți, criminali, pleavă și scursuri, ci de VALORI. Ca tine. Căci, tu ești un destoinic fiu al țării. Ai dus numele de român mai departe. Și, pe niște vremuri antiromânești dintr-o Italie care a uitat de mult că suntem ”gintă latină”. Li s-a rupt de asta. Ai fost demn când noi eram „paese di merda”.Tratați ca hoți, bandiți, criminali. Și asta de la un nenorocit care a omorât sau doar a fost acuzat că... Oricum, cu toate năzbâtiile românești făcute și de neliniștitul Mutu, ai rămas modelul de român serios, respectuos. Un simbol. La care eu țin și încă alți fraieri sentimentali ca mine.
Căci aici, acasă, renumele tău nu are nici un ecou. Nimeni nu te-a luat la federația gășcară, aia de căcat plină de agenți ...antifotbal puși pe devalizare. Practic, tu Marele Chivu, nu ai nici un viitor în țara ta. Că nu vor EI. Și, nu cred că te supără tratamentul. Se vede clar: ăștia-s puși pe distrugere. Și, mai ales, mai ales, mai ales a valorilor. Internaționale. Clasice. Demne de statui. Parcă toți s-au vândut păduchelui sorosist. Chiar nimeni n-a mai rămas în țara asta să nu-i fie lefegiu?!
De ce m-am bucurat? Că poți da palme parașutaților din FRF. Loazelor euro-sugătoare... de devize și ziariștilor săi servi. Purtători de mopuri... Antrenează unde ți-e locul. Și chiar dacă nu, la Milano, respectul padanului - care după muzică și operă adoră fotbalul - e mai mare ca acasă. El nu are zisa ”fosta-i, lele, cât ai fost!”. Are cultul valorii.
Iată că și ”Moșu” Doroftei vrea să plece. Să nu mai audă de românii din capu’ statului. Or ai Primăriei Ploiești... Dar, ce vină are românul ăla amărât care te iubește și respectă? Azi România e o țară nelocuibilă... “De ce nu pleci tu primul, băi Stanca?!”/”Nu am un loc de refugiu, bă boule !” Depind de limba română să am de trai. Altfel, de mult vă trimiteam ”Greetings from la Niagara, copiii moșului!”. Scrise în limba canadeză...
Bravo Cristi! Dar, te rog eu, du-te în Italia! E mai aproape de mormântul tatălui tău. America te rupe la suflet. Te neomenește. Nu ești ca Nadia. Lumea te știe în ”orașul tău” - Milano. Unde ești adulat/ respectat. Nu te mai uita înapoi. Du-te, Cristi dragă!