Dragă Cristi Chivu,

Eşti un norocos. În 2010 ai avut, profesionalmente, cele mai mari satisfacţii din viaţa de fotbalist.

Ai obţinut cu Inter, condusă de Mourinho, două mari trofee: campionatul Italiei şi Liga Campionilor. Ce altă bucurie ţi-ai mai fi dorit­!?

Ai fi vrut la Mondiale, dar asta nu a depins de tine, ci de un campionat care, priveşte-l şi înţelegi. Regele e gol, ştii povestea aia despre regele-n curu' gol...Era frumos să fii căpitan în Africa.

Nu a fost să fie. Dar, priveşte la poporul care nu ştie să-şi aleagă conducătorii, apoi tot el, duodenul valah, strigă "Jos!". Nu e treaba ta, numai că voiam să înţelegi că victoria lui Inter a fost asumată ca fiind şi una românească.

Eu eram cu Inter de pe vremea lui Herrera, ma non fanatico!, dar sunt români care au ţinut cu nerri-azzuri numai pentru tine. În disperarea unei naţii căreia i s-a pus sub târtiţă un butoi de pulbere, tu, Cristi, ai mai ostoit din durerea pensionarului sau lumpen-proletarului drojdier şi genocidist care-ţi pregăteau ştreangul, ca să nu mai apuce „nenorociţii ăia", ai lui Boc, să-i ia 15 procente din pensie.

Atunci când ai pus tricolorul pe tine, după precedentul creat de Mircea Lucescu, a fost un cutremur emoţional de gradul 8 prin toată ţara; până şi faptul că ţi-ai pus casca-n cupă, cască dobândită după o cumpănă a vieţii tale, a impresionat românul.

Dar, se pare că, în cazul tău, Dumnezeu îşi cenzurează adesea zarurile: ba îţi ia la El tatăl, ba îţi oferă o carieră mare; ba îţi arată moartea ţie, apoi îţi mai pune încă un îngeraş în familie.

Oricum, stai atento!, Pronia e cu ochii pe tine. La fel, cum este şi cu acest neam amărât şi blestemat să fie bou până la capăt, manipulat, regulat şi pauperizat.

Mulţumim Cristi, ai anesteziat o noapte din pre-moartea românului. Ce păcat că, apoi, se făcu lumină!

George Stanca