Dragă Cristi Ţânţăreanu,

O victorie de orice natură ar fi ea este, să recunoaştem, o victorie. Şi ea trebuie sărbătorită ca atare, în funcţie de importanţă.

Căci, sunt sărbători determinate de victorii regeşti, imperiale, magistrale, monumentale. Uite, cea mai frumoasă victorie regală, pe timp de pace, mi-a fos relatată de străbunicul meu matern Ghiţă Crăciun din Giuleşti-Sârbi.

Avea 104 ani, pe când eu aveam cam 6. Şi-o spun, povestea, că suntem ambii, la origini, ingineri constructori. Străbunicu' a lucrat la execuţia podului Cernavodă şi a avut prilejul să vadă, să participe la inaugurarea lui.

Pe 14 septembrie 1895. Atunci când regele Carol I, împreună cu eminentul inginer Anghel Saligny, s-au aşezat sub pod, conform tradiţiei "podarilor", în timp ce pe el trecea convoiul de sarcini.

Fericit, Regele a dat o masă, ca-n basme, de trei zile şi trei nopţi, povestea moşu'. Era ce mai scumpă amintire a lui Deadu Ghiţă, aceea că a stat la masă cu Majestatea Sa, Regele. S-a uitat, apropo, că acel pod a fost numit "Podul Carol I".

Comunisme! Bref! Cred că în mentalul multor corbenceni - aşa li se spune nu?, locuitorilor din Corbeanca - va rămâne, la fel ca străbunicului Ghiţă, amintirea sărbătorii pe care boier Ţânţăreanu, a dat-o duminică, 19 decembrie 2010, pentru victoria sa asupra cancerului.

Era să spun "asupra morţii", dar era o expresie asupra de măsură: cu moartea nimeni nu are victorii, poate doar Timpul. Ai făcut un chef, "Ţărane", să te ţină minte toţi ţăranii din sat. Ai cheltuit un miliard, dar parcă atât ar costa viaţa unui om? Şi, mi-am adus aminte că astă-vară, în Apuseni, unde ai fost şi la sugestia mea, la Horia, ai dat modest doar un porc...

Acum, mesenii s-au ospătat numai cu un taur, un porc şi nişte curcani, acolo. Lăutari, vinuri roşii, veselia de a trăi. Sănătate! Pe criza asta, pe care sunt sigur nu ai vrut tu să o sfidezi, cum ar zice unii.

Tu, cancerului ai vrut să-i dai cu tifla! Să-i spui adio! Festinul de la Corbeaca, dragă Cristi, pe lângă stârnirea unor reacţii papilo-gustative, mie-mi provoacă şi asocieri literare: fu un chef pantagruelic, de pildă ceea ce ai comis matale; sau, mi se evocă, masa celebră de gourmand şi de gourmèe, din poveştile muschetarilor lui Dumas-tatăl: confrutarea gastronomică Porthos - Rege. Eşti roaial, Monşer Ţărane!!!

George Stanca