Dragă CSM Bucureşti-handbal fete,

Arareori mă adresez unui plural. Deși, v-ar trebui nu un acronim, ci un nume coerent. Euro București, par egzamplu… Revenind la percepția mea, deduc că una e să afli despre un uriaș succes din media și alta - am fost Live! - să trăiești minute dureroase, tragice, fierbinți, îndoielnice, nesigure și care se sfârșesc cu o bucurie de-a dreptul dumnezeiască.

Bucurie ce îți reface moralul pe loc și te duce aproape de o nebunie extatică… Și, atenție!, poporul ăsta era într-o depresie. Într-o cârjă psihică. Iar voi, handbalistele de la CSM Buc, de la Euro București, ați ridicat la cer moralul colectiv. Am enumerat și ieri evenimentele ce ne-au prăbușit psihic. Mai am de adăugat.

Absența olimpică de la gimnastică; fapt incredibil, paralizant; impotența statală de a ne duce la Eurovision eveniment de imagine fabulos. Pentru astea numai și ar fi trebuit să cadă Guvernul; care, oricum, se duce, ca țigla de pe grajd, așa cum ai curăța un pește de solzii tehnocapi; căderea Simonei Halep, dar cu ”remontada madrilenă” de pe 7 mai; căderea turneelor lui Țiriac. Apoi, un Bute staționar, dar nu înfrânt; scandalul de la Operă; jenanta inepție behăită despre Catedrală; iminentul faliment al TVR; și, moartea la vedere pe tv, în direct, a unui fotbalist. Amărât popor…

În context, victoria voastră, dincolo de toate performanțele, statistici, tehnică, tactică, strategie, e ca victoria Stelei de acum 30 de ani. O spune un rapidist, nota bene! Atunci, moralul poporului era jos. Eram înspăimântați de ”efectul Cernobâl.” De asta ne temeam. Victoria a îngropat terifiantul subiect. Pe un fond psihologic similar, expus aci, voi ați remontat starea de azi…de bine.

De aceea, dragele, scumpele mele sunteți niște super-eroine. Vă sărut mâna vouă și obrajii bărbaților din staff. Cu antrenorul danez Kim Rassmussen… pe picior de plecare! Ați dat o mică lecție etică proletarilor turbați de la Operă, care îi pretindeau lui Johann Kobborg să învețe românește!!! Căci voi, victorioasele mele, sunteți o echipă multinațională…românce, croate, spaniole, brazilience, daneze, sudeze, rusoaice. Fetele taichii, veți rămâne pe veci în istoria unui popor tot mai sărac în legende continentale, mondiale și olimpice. Deși, - cer mii de scuze - dacă gimnastică nu e, nimic nu e…

Vă sărut duios pe gene. Și pe ochi. Și pe sprâncene…