Dragă CSU Craiova,
...sau dragă Universitatea, ...dragă Știința, ...dragi Juveți... Cine m-a bucurat fotbalistic în zilele astea, la fel de mult ca Rapidulețul meu? Doar voi și Cupa voastră. Căci, reiterez pentru cei mai tineri, eu, zis și Giuleștino, giuleștean, mă trag dintr-un tată oltean, deși am fost crescut în spirit rapidist de al doilea tată al meu, Îngerul Dumitru Marin-Unu de la Grivița. Dar sângele meu a rămas ce a vrut Domnul: acela de ”Oltean de Giulești...”
Repet ce am spus de multe ori, aici și nu numai... Rămas fără echipă, am declarat acum două sau trei veri, la Izbiceni pe stadion, în fața veteranilor de la Craiova Maxima - era și bietul Tilihoi acolo - că în nevoia mea de fotbal și în prezența Rapidului rătăcit prin subsolul ligilor, mă voi sprijini pe Craiova. Și iată că după ce și Rapid a început să miște și să ne facă lumină, Craiova luă Cupa României. ”Încălzirea”, combustia orașului, o făcură nu de mult fetele de la handbal. Orașul Capitală de juveți... de județ, a avut o repetiție generală pentru Rusaliile Oltenești. Căci, s-a bucurat nespus și după Cupa de la handbal. [Pe care Rapid a luat-o demult, la Dijon, unde am fost și eu, prilej cu care am cunoscut atunci forța și patriotismul românului Sever Mureșan, care a ajutat fundamental fetele...].
În fine, azi e un ”Azi” plin de bucurii. Și, mai ales, că se confirmă unele lucruri și unele investiții...ce păreau aiurea. Craiova, de când are un boboc de stadion - făcut și de Olguța, să nu se uite! - joacă într-un aplomb de primăvară. Plină de energii pozitive. La fel, sper, ca pe noul Giulești, care se va construi curând, să avem și noi sacii în căruță și echipa în casă nouă și divizie veche - Liga I. Și, când zic ”echipă” mă refer la toate trei sau câte or mai fi. Fie Academia, de care sunt apropiat, fie Frumoșii Nebuni ai Giuleștiului-această romantică și naivă echipă de Liga 5 cu nume din Fănuș Neagu... Fie Rapidul coposienilor... Să fie toate într-un tot numit ca înainte! RAPID!
Craiova a ajuns din nou să conteze! Cu toate divizările și ambițiile meschin excesive ale unora... să nu-i pomenesc că mă trezesc chemat prin tribunale...Căci, o echipă, ca și o țară, se face cu mână forte. Nu degeaba spun asta în anul Unirii. Când, iată, cu ce mârșăvii suntem loviți la temelie de perfizii dușmani: ba, ni se fură un posibil sfânt Arsenie Boca; ba, un erou în viață ca Ilie Năstase, care a greșit, e batjocorit. Dar nu trebuie terfelit... În fine,... m-am depărtat de bucuria olteană...
Văzurăți, frați români, ce făcură oltenii la Craiova cu ocazia câștigării Cupei, și zic: dacă luau Campionatul lua Oltenia foc! Cu Caracal, Calafat, Corabia, Balș, Izbiceni, Izlaz, Spineni, Slatina, Tg Jiu, Severinul, până-n Alexandria TeleOlteniei, noua capitală politică a Patriei cu pepiniera-i de ministrese...
Și pe cine bătură oltenii? Echipa română cu nume săsesc, un soi de Neues Scornicești... din Sibiu. O echipă, dincolo de glumă, excelentă, serioasă, promovată. Care va avea un cuvânt greu de spus și va continua marele război mioritic cu ciobanii din Mărginimea Capitalei...