Dragă Dida Drăgan,

Am privit cu nostalgie și revoltă - sunt supărat pe viața asta - la ultima ediție a Cerbului de Aur. Am văzut acolo chiar evoluând vedetele tinereții noastre. Din păcate, o parte din ele. Și, deși poate nu știu precis pe ce criterii s-a făcut selecția, eu cred că absențe ca a ta sau a Mirabelei Dauer, Angelei Similea, Cornel Constantiniu, Mihai Constantinescu, nu pot fi justificate ….

O scuză ar putea fi aceea că poate nu ați participat la Cerb, nu faceți parte din istoria lui. Dar s-avem rezon, aici era mai mult decât un cerb…Era o retrospectivă, un bilanţ al muzicii pop - ”ușoară” cum desuet îi zic unii - în anul 100 al existenței României… 

Nu știu cine a avut curajul să își ia o astfel de răspundere, dar a greșit. Capital. Fundamental. De altfel, oricâte eforturi am făcut, eu unul nu am reușit să aflu cine a fost directorul festivalului?  Cine, doamna Grădea? Cine a decis aceste măsuri de apartheid? Un străin de cultura noastră. Un inamic? Eu cred că Uniunea Compozitorilor ar putea protesta și măcar la anul, dacă mai avem festivalul, aceste lacune aberante și tendenţioase să fie eliminate. Căci, ceea ce mă miră e un fapt care acum depinde numai de tine. 

Ce se întâmplă cu ”marea noastră solistă”, Dida Drăgan”!? Ori ești bolnăvioară, songul nu-ți  mai place, drăguță Diduță? Te-ai lăsat de cântat? Uite la Mirabela, produce! Ți-e rușine că ai acasă Cupa Mondială de la Knokke-le-Zoute? De aparițiile formidabile, profesioniste din Est Berlin, apreciate și în Vest? De cântecele de succes scrise de Petre Magdin? Care cucereau publicul, căci nu erau precum cele obișnuite, aveau acel sound american de blues sau soul? De ce te rușinezi? De ce stai la cutie? Știu, ai găsit ceva refugii plăcute. Te ocupai din câte știu de comerțul cu artă. Iată, dna Luminița Dobrescu ce succes a avut cu el, fără să se lase DE TOT de cântat? Știu că mai navetai ades prin Elveția. Dar toate astea nu te-au exonerat de faptul că tu rămâi prin carieră, - că orgolii văd că nu mai ai… - ” marea solistă de muzică pop”. Parcă ai vrea să faci tabula rasa din CV-ul tău. Parcă, repet, ai o jenă că ai cântat o viață și că ai avut o carieră pe care multe fete de azi, chiar și pipițe netalentate, și-o doresc. Și care te invidiază pentru asta. 

De ce-ți arunci trecutul la gunoi, Dida Drăgan? Nu ai avut vocație de cântăreață? Și ai devenit negustoreasă de artă. Că la ambele tușeai? Nu te pricep deloc. De altfel, aș sugera TVR o emisiune bine conturată dedicată greilor, marilor vedete istorice. Italienii o au! Și, deși în tinerețe am fost fan rock și nu am prea iubit total muzica ușoară, declar că Muzica ușoară (”pop”) e patrimoniu românesc. Un popor de 23 de milioane s-a nutrit volens-nolens din ea. 

Și acest lucru, domnilor din TVR, trebuie întreținut, arătat venerat, căci cultura română e atacată pe toate flancurile de desnaţionalizare, non-identitate prin manelismul altor culturi. 

De aceea - arată-ne cine ai fost tu, Dida Drăgan!