Dragă Dinu Cernescu,

Nici nu știu ce anume mă uimește la persoana dumitale. Poate voiciunea din ochi sau tinerețea spiritului, afișate vizibil la o vârstă venerabilă… pe care o duci cu o nonșalanță și un jemanfișism de-a dreptul imperiale…Să-ți spun că ești unul dintre cei mai remarcabili regizori ai noștri? Căci chestia aia cu ”cei mai mari” mi se pare forțată, aiurea și arbitrară. Pe scurt, aș propune să-ţi zic că ești, cu opera dumitale, un regizor de patrimoniu.Tot se încearcă de căte miticii pitici ai Patriei să se diminueze generaţia, de fapt cele două generaţii, care au rupt România în ultimii ani și realizările lor.

Mă refer la leatul unor Ciubotărașu, Birlic și Sică Alexandrescu regizor - una. Și Caragiu, Cotescu, Moraru, Dinică și alți o sută …ținem două. Plus pleiada de regizori formidabili. Pintilie … Mai zic, Beligan. Greu să faci ierarhii, ci doar evocări. Problema e unde duce și cu cine? Cu mari actori jucând roluri gras-plătite de bulibași? Nu zic nu, dar piesa clasică unde e? Știu, civilizația, cultura, agresivitatea culturală, ratatul multiculturalism. Dar, după ce ai făcut un ”Mamouret” de răsunet (am avut vârsta să-l prind și cu dna Bulandra…), te-ai încumetat la un american deloc oarecare. Ernest Thompson. ”Pe lacul Auriu”. Film. 1981. Cu K. Hepburn, Henry și Jane Fonda, de 3 Oscaruri.La Bulanda - Icoanei am văzut o perlă dioasă în regia dumitale. Cu Virgil Ogășanu, Vali Marian Ogăşanu calină, lipicioasă și-n piesă…și o tânără echipă. Vibrantă. Cu explozivul Alin Potop-student, consacrații Ana-Ioana Macaria și Lucian Ifrim. Gașcă ce umple scena, insula, lacul. Într-o simplă, dar reconfortantă scenografie a Mariei Miu… Temă de vârstă: senectutea înaintată - năzurosul ”tată” Ogășanu abia făcea 80 de ani - în conflictul clasic cu generațiile. Frustrări de necomunicare ce se rezolvă simplu, ca-n filme…Piesei i-ai dat, Maestre, chiar plusuri. O străbate un fior uman-romantic. Cu nostalgie, duioșie consistente și apăsătoare. Asta nu stoarce, ci provoacă lacrimi firești. Eternul conflict inter-familial, inter-generații e de fapt vedeta. Nebunaticul Billy, băiat de LA – plin de fițe, iphose& daphuri e cel ce risipește energie  peste tot ce ar putea da-n nostalgie. Cuplul Tată-mamă e apoi de-a dreptul  șocat pentru români. Modern. E sexual…Deși vârsta acuză, tatăl e mereu curtenitor și chiar întreprinzător în ale sexului devoalând o tinerețe cvasieternă…cu ceva junghiuri intercostale…Dacă, indiferent de vârstă, la final nu scoți un oooftat, spectatorule, ești un cinic și-un nesimțit…P.S. La mulţi ani, Benone Sinulescu! Va urma...