Dragă Dumitru Constantin – Dulcan,
Pe 6 noiembrie ai atins o vârstă. La mulţi ani! Mărturisesc că deşi te ştiu de ani mulţi nu am putut niciodată să te abordez. Pe vremea ”Inteligenţei Materiei”, vechiul regim, când cu secretomania, te credeam din altă lume, ascuns, urmărit în tot ce faci. Ca orice produs preţios al unui regim totalitar. Te socoteam un ins supravegheat de organe, greu accesibil şi abordabil. Ştiai prea multe. Drept cine te-am luat?
Personaj de roman, nu ştiu...dar jur că erai fabulos în ochii mei. Prin anii lansării “Inteligenţei” nu credeam că te voi întâlni la vreun cenaclu, serbare, aniversare oficială. Aveai în ochii mei un aer misterios. Căci, practic pentru mine care mă învârteam printre scriitori, oameni de cultură, actori te priveam ca pe un om care ştie atâtea lucruri, cât un înţelept chinez. Sau ca pe un orator roman, grec, dar nu unul dintre cei specializaţi pe cazuri cetăţeneşti, politice (polis). Uneori mă trimiteai cu gândul, deşi doar pe filosofie, la Krishnamurti, da....cultura mea e limitată. Sunt confus...confuz... nu confucianist.
Ne-am cunoscut acum ceva ani pe Bd Decebal, firesc, fără emoţii sau alte figuri din parte-mi. Am fost şocat, auzindu-ţi numele. Se derulau în spatele meu acele imagini despe tine mai sus descrise. Şi-ţi spun, nici acum nu m-am convins dacă “ăia” sau „ăştia” nu te-au supravegheat, ca pe un zăcământ de uraniu. Eşti prea preţios pentru noi, dle Dulcan.
Încheind, eu te văd ca pe o inteligenţă luminoasă, care efectiv orbeşte în jur. Ştii atâtea lucruri şi aduni atâţia oameni - intelectuali - , că mă uimeşti. Să zic Guru, nu mă pricep, dar ai o lumină unică, menită să adune cvasimesianic lumea în jurul ei. Ai o religiozitate. Nu eşti deloc străin de Iisus. Eşti cel mai neînţeles dintre prietenii mei...ca să exagerez niţel.
Acum, cine eşti tu? Să nu te superi, am şi cititori care ţin cu Messi. Cruduţa şi Botezatu poate şi ei maeştri la locul lor...
Repet, în anii ‘80 ai scos o carte - ştiinţifică - ajunsă bestseller şi aşa va rămâne. E aşa de simplă, logică şi clarissimă - Sper să n-o ia cineva ca pe o jignire... - E o neo-Biblie mică şi a rămas aşa. Investigarea lucrurilor simple din natură, dar greu de priceput, la tine e descifrabilă. Sau dacă nu, deschide căi de a se afla.
Îmi amintesc din cartea ta o poveste: un cercetător s-a prefăcut a se duce să taie, agreseze un buchet de flori dintr-o vază şi la intrarea-n cameră ”simţind” intenţia, florile s-au pleoştit, s-au întristat?Explică-mi!!!
Şi întrucât eşti un fenomen, îţi urez de ziua ta viaţă lungă, fără de moarte. Şi la întrebarea pe care mi-a pus-o cineva, „Ce eşti”? Savant, academician... eu îmi permit să spun doar atât: om de ştiinţă şi investigaţie.