Dragă Emerich Jenei,
Sfidând toate vremurile astea vrăjmaşe, cu înjurături, imprecaţii, vulgarităţi incredibile, ură hormonală şi viscerală. Toate sunt specifice dezumanizării de început de secol.
Care secol "va fi de tot creştin sau deloc"; eu zic "deloc". Se uită adesea dimensiunea umană, patriotică, în pofida celei sportive, se judecă doar cu apartenenţa la un "clan", gaşcă; "echipă" e desuet.
Sau alipirea la un partid politic. Recunosc, sunt depăşit şi vreau să rămân aşa. După ce mi-am delimitat poziţia, încep să-ţi mărturisec că m-au mâhnit, relativ recent, două ipostaze care-ţi aparţin.
Prima, faptul că ai făcut imprudenţa de a-l crede, e drept, pe mâna lui Piţi, pe Gigi Becali; în loc ca mata, Piţi, Păunescu, Năstase Ilie şi alţi stelişti autentici şi raţionali să-l fi izolat de mult pe cel care sfidează totul: lume, ţară, echipă, Dumnezeu.
Nu-ţi pot ierta credulitatea şi vizionarismul la vârsta matale. Nu ai fost definitiv ofensat, dar o parte din aura dumitale de "antrenorul de la Sevilla" s-a estompat.
Apoi, ce-ţi trebuie polemici privind echipa naţională, pe vremile astea isterice, impertinente, căcăcioase de-a dreptul? Nu ai observat la cei 72 de ani - mulţi inainte! - că Mircea Lucescu nu mai este Mircea Lucescu?
Nu înţelegi că el a făcut fotbalul românesc, el a făcut toate naţionalele chiar înainte de a se naşte, că el e totul - Dumnezeu, Iahwe, Buddha, Mafalda, Pelé, Războiul din Golf? Nu vezi că nu ai cu cine polemiza logic?
Din păcate, Marele Luce, o figură legendară a fotbalului românesc, a devenit, fără acordul părţilor, o fiară sălbatică în apărarea puiului său.
Până şi cei ca mata, care se apropie de pui să-l mângâie pe creştet, încurajator, este zgâriat, atacat mortal?
Nu vezi că îi face numai rău lui Răzvan, precum celui mai mare duşman? Bref, nu pune la inimă faptul că a spus că eşti trecut; amândoi sunteţi file de istorie a fotbalului nostru.
Numai că Luce îmbătrâneşte urât. Atât!
George Stanca