Dragă Gică Popescu,
Cum eşti şi tu. Să ştii că nu sunt un tip invidios şi respect ceea ce a dat Dumnezeu omului; iar la rându-i şi acesta, omul, cu un har de la El, a ştiut să înmulţească.
Tu eşti, voiam să spun, un mare boier valah nu musai fiindcă ai, ci pentru că ştii ce să faci cu banul ca să nu ruginească, mucegăiască, lâncezească. Îmi aduc aminte de-o investiţie într-un prim punct vamal. Parcă la Calafat.
Sau, de faptul că ai vrut un hotel la Poiană şi miliardarii de carton presat te-au şuntat. Ce să cauţi tu cu un ban curat într-o zonă de spălat?!
Apoi, să nu uit şcoala de fotbal deschisă, ca şi-n cazul cumnatului Gică Hagi, nu musai în beneficiul tău, ci al copiilor care iubesc jocul şi vor să fie măcar ca tine.
Sau să te întreacă. Boierule, le redai copiilor, îmbunătăţit, vechiul maidan orăşenesc, vechiul islaz comunal. În condiţii optime. E ceva să faci şi pentru viitorul ţării acolo unde te pricepi.
Mai nou, văd că te-ai gândit şi la tine - nu-i rău, pentru un boier! - luându-ţi şi un elicoper cu care eviţi asfaltul mioritic, care seamănă pe alocuri cu un caşcaval elveţian găurit: schweitzer.
Şi, pe lângă afaceri, foloseşti maşina asta zburătoare ca să ajungi la un agrement aşijderea boieresc: pescuitul în Deltă. Nimic nu poate fi mai nobil şi mai frumos.
Ţine-o aşa, poate învaţă şi alţii de la tine ce înseamnă de-adevărat să te bucuri de banul tău, nu musai să-l cheltuieşti pe alcooluri, bijuuri, cazinouri. Există şi plăceri rafinate. Şi mă bucur că tu le-ai descoperit înaintea multora.
Boierule!
George Stanca