Dragă Gigi Becali,
Era o vorbă din literatură: „Cu şoşele, cu momele te făcuşi vornic, mişele”. Asta e valabilă acum pentru „colegul” de la Ecomax Cluj.
Ca să rămânem la literatură, tu îţi aperi „nevoile şi neamul"... din păcate degeaba. Să mă-njure fanii rapidişti, dar eu, după giuleştean mai sunt, şi rămân, bucureştean.
Adică, m-ar fi bucurat să le dai „ecomaxiştilor" vreo 4-6 boabe, aşa cum au făcut, nemiloşi şi vindicativi, rapidiştii mei. Să-i usture-n până-n Apahida ...
Eu ştiu că omul se bucură la o victorie. Dar la prădăciune, ce bucurie e aia? Una calpă, strâmbă şi lălâie! E victoria lipsei de bun simţ, victoria banului în valoare absolută. Eu, unul, mă cutremur.
Cum putem noi, românii, să fim batjocoriţi de nişte străini, în ţara noastră?! Că, câţi - cacofonie dirijată!... - români sunt acolo? Un felcer din Bazna, un vândut; un Andone dat afară fără motiv, apoi rechemat reparatoriu; un Mureşan devotat oriunde ar juca, e caracter; un Vasile Maftei care face ce face şi joacă numai la învingători, alt jucător devotat fotbalului, singurul căruia i se potriveau culorile alea furate: alb-vişiniu.
În rest, ce treabă au ei ? Mercenari venetici, aciuaţi, cumpăraţi sau vânduţi... Mă uitam la bucuria menevraţilor „ceferişti", la publicul ăla naiv ce flutura, vai ! tricolorul.
Câtă ignoranţă să te bucuri pentru un titlu aranjat cu un purcoi de bani şi o liotă de arbitri - „Balajnikovii lui Arpi" le zic eu - cum a clamat în ultima vreme toată presa. Mai puţin o umflătură tv - cu specialişti ce-i drept de marcă - probabil cea mai GROTEASCĂ (!!!) emisiune, osânzită de grasele ciubucuri... fumate oriental.
Gigi, ştii de ce acum sunt solidar cu tine? Fiindcă ei ne consideră pe toţi bucureştenii o apă şi-un pământ. Pentru ei suntem „mitìcii din Regat". Repet, pentru „ecomaxişti", nu pentru tot Clujul. Ne urăsc şi ne dispreţuiesc. De aia am eu boală, o ură mai mare ca niciodată, faţă de cozile de topor şi vânduţii pe doi forinţi.
În fine, Gigi, am inima amară şi nu mă sfiesc să o recunosc. Cred că nici tu nu te simţi prea bine. Să nu bravezi. Lasă-i... Cu solidaritate concitadină, de bucureşteni şi „regăţeni împuţiţi", cum ne zic ei...
George Stanca, pamflet