Dragă Ilie Dumitrescu,
Ştiu cum ai evoluat, eşti un autodidact, ai deprins repede, cu talentul mimetic al rasei, după ureche deci, arta de a fi persuasiv, de a vorbi, de a te exprima preţios; ai învăţat să te îmbraci cu Versace, să foloseşti parfumuri fine, pe scurt, arta aparenţelor sociale.
Nu uităm că ai şi călătorit mult şi că ai jucat o vreme în Anglia, unde ai luat tilul onorific de "cordaci valah", copulând cu succes nevasta unui poliţist albionar, precum au relatat tabloidele londoneze; ai jucat un timp şi-n Mexicul culorilor vii şi al Fridei Khalo.
Nu m-a surprins deloc, pentru temperamentul şi comportamentul tău aparte, când am aflat că ai nu un butic, nu o şaormărie, nu un "en-gross" - cum "scrie uni" - ci un magazin de Artă. Am rămas surprins că de la "morţii măsi", "să moară mama" şi flit printre dinţi, chestii tradiţionale la fotbalistul mioritic, tu ai ajuns la perspective, racoursiuri şi relevee; la Velasquez, Ţuculescu, Panteli-Stanciu, Costinescu, Parisescu.
Este o evoluţie spectaculoasă, inedită şi incredibilă, atât de incredibilă, că eu nici acum n-o cred. Dar, pe vremile astea când diplomele, pedigree-urile, titlurile, totul se cumpără şi sufletele, acum, când snobismul frizează kitschul grosier, merg mână-n mână indestructibil, indisolubil, inseparabil, tu, fotbalistul de mare talent cu intuiţii socio-umane şi umaniste, puteai să vinzi artă fără reţineri: aveai măcar bun-simţ.
M-am bucurat pentru tine când ai revenit în fotbal, de la comentator la implicat. Pe cai mari. La Steaua. Şi, iată că la primele mârâieli ale galeriei ai dezertat, ai fugit. Ca un laş.
Sau, ca un curajos. Căci, cine are curajul să plece de sub urgia banilor lui Jiji? Nici măcar bietul Duckadam, care a acceptat o riscantă şi bruscă schimbare a destinului său! Ilie, eşti un sensibil.
Nu ai ce căuta în jungla asta, întoarce-te la galerie! Nu la aia a Stelei, care te-a hulit. La cea de artă. Acolo e linişte: statuetele de pe soclu sunt mute, tablourile cu chipuri de femei lăcrimează de doru-ţi. Aici n-ai să auzi nicicând "muie Michelangelo!" Te asigur.
George Stanca