Dragă Ilie Năstase,

Ai devenit iar eroul presei. Negativ. Îmi aduc aminte de o ziaristă franceză parcă, una care de câte ori le-o trăgeai alor ei, te făcea, ba ”ţigan”, ba ”ciobanul din Carpaţi”. Cu o ură viscerală, specifică Impotentului. Văd acum de când cu nenorocirile tale - scandal cu poliţia, decesul surorii tale dragi - cam aceeaşi calitate de ură şi venin în contra ta. Culmea, de la o parte a presei române.

O ură în formă continuă. Căci, şi atunci când cu FedCup am auzit nişte porniri viscerale împotriva ta. Repet - la fel de veninoase precum cele venite de la străini. Nu cred că sunt români. Care te urăsc cu o violenţă antiromânească. Cu o vehemenţă de rataţi social, frustraţi. 

Dar, ce am auzit luni ce trecu, la TVR de la un ins pe care chiar l-am lăudat pentru ironia-i politică, e prea de tot. Cum, bă, băiete - vorbesc cu el, acum - când tu ataci un om ca Ilie Năstase, care deschide orice uşă pe lumea asta; care a jucat tenis şi se tutuieşte cu zeci de şefi de stat; care, invitat de Elţîn la o partidă i-a spus: ”nu joc cu tine decât pe Basarabia şi Bucovina!”; care a fost obiectul interesului preşedinţilor americani veniţi pe la noi?!.... ce-i cu ţiglele de pe devla ta?

Cum de tu, Ilie Năstase, să ajungi batjocura unui insolent, cu strâmbături, ifose şi damfuri - care te-a confundat cu politrucii lui clienţi? Între care - e şi vina ta, te-ai băgat,… - să te terfelească un terchea-berchea? Care nu ştie decât să scuipe, râgâie, pişe şi beşească, cum îi stă bine unui clown naţional!? Am primit atunci un telefon de la un vicecampion olimpic, Nicu Pavel, care literalmente plângea. Jur! 

Şi el ştie cine eşti tu - Brend de Ţară. Turba Secu  atunci când a apărut un banc care spunea: ”Ceauşescu este un şef de stat din vremea lui Ilie Năstase”... Măi, Arătaaare, şi tu-l terfeleşti pe omul acesta ? 

Ilie, eu nu analizez nişte ”ziarişti” care ştiu cum să facă rating cu înjurături grele de lichele. E meseria lor. Dar, şi tu te-ai expus. Ai fost prea popular. Te-ai dat jos de pe soclu. Tu eşti un spirit ludic şi ai crezut că şi ei au umor. Ţi-ai expus viaţa privată până ce, uite, toate nonvalorile intelectuale, toţi caraghioşii presei, mici, mitici se pişă pe tine… se cred egalii tăi!

E drept, sunt atât de mici că le cade jetu-n cap… Se laudă-n mahala : ”l-am făcut pe Nasty!”. Pitici. Mitici. Pulifrici…

Nu ştiu cine ai fost tu? Noi nu avem cultul eroilor. Din arte, sport, literatură, muzică, ştiinţe, până la cei de război//revoluţie. Avem un Panteon? Avem statuia ta, a Nadiei, a lui Gh. Berceanu, puse acolo, la locul meritat? Popor mitìc. Neneaiankişti… am mai inventat ceva din dispreţ… Unii au mai îndrăznit cu Iolanda Balaş, Patzaichin, Lia Manoliu. Dar ei nu-s eroi locali, bre! Ci Na ţi o nali!

 Ilie, am o jenă că sunt compatriot cu acele lichele. Care te puteau critica civilizat. Apoi, eu, sunt prea vechi ca - scârbit, cu voma-n gât - să-mi iau drumul bejaniei… Aşa că, stau aici chircit de silă, şi miros picioarele gândirii lor…Oameni? Nu! Doar locuitori!