Dragă Ilie Năstase,

Nu credeam că vom fi cvasi-umiliți de rezultatul, nu musai de jocul fetelor, la recentul FedCup contra Belgiei, 1-3… Și, mă uitam la tine cum îndurai greșelile fetelor noastre, drăguțele de ele. Sigur, a lipsit piesa de bază care, teoretic, aducea două puncte și cu… rezultatul de la dublu, ne calificam în Grupa Mondială… Halep. Dar asta pe hârtie, pe teren mai greu.

Mă uitam, zic, la tine, din marele campion, marele învingător, marele Ilie Năstase, cum ai ajuns să înghiți niște nemeritate umilințe din cauza altora. Dar, poate că exagerez din admirația mea uriașă față de tine… Căci, astea toate vin din lacune care nu–s ale tale și nici măcar ale fetelor. Lacune de abordare, psiho-morale greu de depistat. Complexe de ”țară mică”. Căci, fie și exemplul tău ca jucător, el însuși, nu e deloc cel al unui luptător concentrat; scremut pe victorie; erou de baladă, ”Năstase grosu și-arțăgosu’“ plin de ură și abnegație; încrâncenat în bătălii, musai să câștige. Nu te-au otrăvit niciodată ședințele alea de mobilizare din timpul celebrului meci de Cupă Davis contra SUA, cu organele de partid pe creier. Tu ai fost - și de aia te adulez eu - un jemanfișist perpetuu (pe valaha veche, ”miserupist”) și ai abordat totul cu o detașare demnă de un englez pur-sânge. Nu te-ai omorât să pui ban pe ban, să faci un imperiu ulterior Năstase Ilie & Co (stică), ci - măcar așa se vede - te-ai distrat! Ai jucat jocul și joaca. Nu cu inconștiență, ci cu o nonșalanță puerilă-n stare pură. Tu ai trecut prin tenis jucându-te, nu jucând… De aceea, nu e deloc o exagerare, pe tine și pe Rică Răducanu vă consider cei mai ludici mari sportivi ai României. Ca nejucător, mă așteptam să te văd nervos, crispat. Ai fost invers! Iar, culmea, după acest insucces, când îndeobște lumea cere demisii, fetele s-au coalizat și au cerut ca și următoarele bătălii să fie conduse tot de tine… Le-ai fermecat cu stilul tău răbdător și ironic- miștocar ce dă bine la psihic. 

Altfel, ca român, nu am motive de bucurie, dacă am ajuns să gust numai dintr-o ratare genială a lui Andone în Spania, iar nu dintr-un gol banal al său… Greu să fii român, azi, Ilie tată!

P.S. Rapidul meu, redivivus! Veninul valah în stare pură din comentariile la această veste acoperă cele două piețe ale DezUnirii… Postacii, morților mă-sii! Duodene fleșcăite! Scheletoizi fărădețară…