Dragă Ioan Bocşa,

Marţi a fost ziua ta. La mulţi ani! Dilematicul `69 te-a ajuns şi pe tine. Eu sunt deja acolo din mai…că vine schimbarea de prefix. Tu ţi-ai serbat ziua ”di granda”, la Teatrul Naţional Bucureşti.

Cu Ansamblul de Muzică Tradiţională Românească „Icoane” al Academiei de Muzică ”Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Cu ”Icoanele” tale dragi. Superbi copii … Eu aşa aş vrea să mor… Cu colinde transilvane! Cu colinde ale neamului soţiei, ale pruncilor noştri, ale Ardealului nost’. Nu sunt pesimist, nu-s depresiv, îs numai artistic, estetic şi nostalgic. Spiritul neamului nu piere, s-a văzut! A fost seara ta. O, ce ”sară” minunată! Nu ştiu dacă ceea ce numiţi voi ”regăţeni” au gustat din ce aţi prezentat acolo, dar eu - tot oltean de Giuleşti - am chiar suferit estetic.. Căci nu gândesc nici ca regăţean, nici ca ardelean. Ci ”simţesc” aşa, ca român. Avem tradiţii şi datini, şi costume, şi cântări, şi joc, şi sărbători incredibile. De aia ne urăsc ăia cu balele curgânde-n valuri după subsolul nostru… Pupa-ne-ar în cugătoarele ape, în munţi şi-ntre buci de dealuri! Iată, şi suprafaţa ţării îi la fel de bogată. ”Apa Nova” să trăiască! Ea te-a sprijinit, sponsorizat… şi primăria de Bucureşti, dna Firea…Ai avut un spectacol unic. În care tu ai fost Înţeleptul. Povestaşul. Căci întregul conţinut al actului e simţire, aer , duh. E numai Ion Bocşa. Cu suflet, inimă şi simţire…lerului Doamne”! Fiece moleculă din spectacol e chintesenţa unei părţi din viaţa ta - aceea de cercetare, conservare şi prezentare a colindei transilvane. O cunosc bine. ”Colo sus pă lângă lună” l-am cules în 1973 la Zubaşcu în Dragomireşti. Unul dintre miile de ”informatori” ai tăi din Sălaj o fost socru’ meu, badea Florian Boldea-Colcear, el însuşi un tezaur transilvan. Soţia mea, Lena, i-a scos şi o carte…Dar, ce ai reuşit să faci e lucrare academică. Cu public. N-a fost un concert, ci o dizertaţie angelică despre colinda transilvană. Ai fost, Magistrul, Universitarul care a expus-o publicului. Mă bucur enorm că TVR n-a ratat acest memorabil moment de românism. Să ne vedem sănătoşi, Puiule, la anul - … dar şi la mulţi ani - tot pe vremea asta! Tot aşa, ca doi colindători de prefix nou. 

Sănătate, până atunci şi după…!