Dragă Ion Crăciunescu,
Mie îmi plăcea ideea ca după fiecare etapă să dai socoteală pentru arbitraje. Dar nasol e că tu nu numai că dai, dar şi iei. 4.000 de euro lunar.
Chestie pe care românul, din ce în ce mai sărac, deci mai meschin, nu o mai digeră. Nici UEFA, iată, nu mai acceptă faptul că speli lucrurile murdare rău, în public. Plus, că o faci contra-cost.
Şi, doar la un singur post. Ca şi cum ţi-ai bate nevasta-n balcon, dar privitorii trebuie să ia bilet. Nasol! Tu ai datoria să dai raportul peste tot. Fără bani. Intră-n atribuţiile tale. Raportezi, nu faci show! Sau, la UEFA a fost o lucrătură mioritică. A!? Dar, pe bune, nu e normal să dai raportul de activitate şi să mai iei pe el şi un purcoi de mălai...
Şi, tot despre mălai: ai scărmănat baremele arbitrilor... Ce ai făcut are două tăişuri. Ascuţite. Pare un preludiu al demisiei. Auzi tu?, să umbli la baremele sfinte ale domnilor arbitri?
Blasfemie! Bănuţii din care, el, fluieraşul român, îşi târa zilele prin viaţa asta mizeră!? Avea de un haburgăr în gară şi de un cico de la chioşc, fără remiză, şi tu acum le iei astea de la gură! Îi indemni la fapte necugetate. Să fure. Să trântească meciuri.
Să dea în cap echipelor sărace. Degradezi spiritul unei meserii celeste, oneste. Denigrezi o castă candidă. Şi pură ca un curuleţ de nou-născut! Strici moralul fluieraşilor, Ioane! Să vezi cum îl vor vărzui pe Mureşan de-acum... Dar la noi, arbitrii corecţi sunt trei: Alexandru şi Tudor... I-ai nenorocit pe restul.
Spune-le ridicătorilor de gât să vadă activitatea DNA, DIICOT, parchet, pe ultimii ani. Câţi arbitri au fost implicaţi, citaţi, judecaţi, au luat diicoate-n dantură... Apoi mucles! Fluieru-n esofag! În SUA, cea mai de ciubuc meserie e "valet parcking"; băiatul care-ţi preia maşina, şi tot el ţi-o aduce.
Ăştia au, pe oră, cel mai mic salariu naţional. Statul ştie că trăiesc din ciubuc. La noi, iată regii ciubucurilor, ai blaturilor pe mii de euro, ai aranjamentelor oneroase, clienţii puşcăriilor recente, vin cu fluieru' ca jalba-n proţap pentru barem.
Barem de-am scăpa odată de ei... să ajungă şi meseria asta una oarecare. Normală. Ca aia de tăbăcar, vidanjor, căcănar, unde se mai dau sporuri de toxicitate. Că ăia lucrează cu miroazne, bre! Iar fluieraşii noştri cu pipi de îngeriţe...
Pă ei, Nelu! Pă ei, bă!
George Stanca, pamflet