Dragă Ionela Prodan,

Mă doare ce aud.

Mă ostoiesc, așadar, cu amintiri: La începuturile cenaclului Flacăra, cel ”mic”, din Str Slătineanu, mi s-a spus la o ediție că nu trebuie să mai aduc nici un invitat. O va face Harry Brauner. Marele folclorist, care avea o rubrică-n Flacăra: ”Poluarea floclorului”. Reputația maestrului, implicat și-n politică pe vremuri - făcuse pușcărie cu grupul Pătrășcanu - m-a onorat. În epocă, era omul care-l lansase la Paris pe Marele Gheorghe Zamfir. Maestrul îl vizita aproape zilnic la sediu pe Adrian și-l bloca cu poveștile din pușcăria comunistă… Ne impunea un respect deosebit. Și am fost onorat - cine eram eu, un țâcă-n blugi evazați?! - să mă dau la o parte. Folcloristul a venit cu trei persoane. O tânără din folclor, Ionela Prodan, care cânta ”Marie, Marie” capodoperă a zonei oltenești. O elevă, codană cu un păr lung ce avea să fie și mai lung - Maria Dragomiroiu. Tot olteancă. Destinată a fi ”noua Maria Tănase”… Plus, distinsul intelectual Alex Mica. Prof univ. Dr. Scriitor. Ce va ajunge solistul favorit al lui Kim Ir Sen!!!...

De atunci ne-am cunoscut, Ionela. Ai făcut ulterior mari eforturi de a te ține pe linia lui Brauner, aceea a folclorului autentic. Nu a făcăturilor. Care, apropo, azi au invadat așa-zisul folclor, devenit un soi de muzică populară în sens american - de popularitate - și apropiindu-se de pop-music…Unde dai și unde crapă…

Ionela, ca orice oltean vivace, tu ai ars în muzică. Făclie. Ai cântat, ba solo, ba alături și ba în duet cu Dolănescu. Post ’90 te-ai aruncat în febra politichiiei. Ai țintit să fii ministru al culturii și chiar ți-a ieșit cumva pe aproape. Era nevoie de cineva ca tine. O neliniștită. Spirit viu. Ardent. Nepotolit. 

Astea se stră-văd mult mai pregnant la fiica ta cea mare Anamaria. Pe care, pe la 17 ani, mi-ai trimis-o la redacție. Tânără și frumoasă. Obraznică. Avea forță de penetrație socială. Carismă. Sexappeal. Deschidea uși. Voia s-o ajut să ajungă, musai, jurnalistă. A ales secțiile ”monden și fotbal”… Într-o lună mă-ntreba Viorel Hizo de unde am scos-o pe”nebuna” asta? Da, a ajuns Ana ta! Dar era să nu mai fiu eu... M-a băgat într-un conflict, al ei personal, cu fiul, implicit tatăl, unuia dintre cei mai mari oameni ai serviciilor secrete… M-a salvat Mihai Cârciog. Apoi, Ana a trecut la impresariat. Vocația și norocul ei… Deh, asta-i Anamaria! Mă-sa-ntreagă! Deși, nu-i uit nici tatăl: colonelul, ajuns apoi avocatul Prodan. Dispărut însă prematur. Spirit la fel de viu, pe care-l știam încă din anii ’70 - anul 70, fetelor! - pe când frecventa redacția ”Săptămâna”, din Str. Visarion.

Cunoscându-te de atâta vreme, Ionela, așa cum erai tu, îmi e greu să mi te imaginez azi. Acum, Altfel. Tăcută. Suferindă. Grăind numai cu ochii. Potolită și inertă. E groaznic! 

O Ionela Prodan - fără să mai poată cânta nimic. Nici măcar adâncul ei hit ”Din bucata mea de pâine// (…am crescut un om și-un câine)”…

Nu cred! Refuz să cred!