Dragă Ionuţ Tănase,
Eşti un om fericit. Ai câştigat concursul „Dansez pentru tine”. Împreună cu generoasa, frumoasa şi talentatea Jojo. Eşti fericit.
Ai declarat post-factum: „Sper ca de acum încolo viaţa noastră să fie mai bună". Ştii, poate că eu sunt un tip mai dur.
Nu rău, dar mai realist. Gen "ce e-n guşă şi-n căpuşă". Aşa că, beleşte ochii şi cască urechile la neica! Îţi declar că eu nu te invidiez. Deloc! Şi că nu scriu cu ură din aia proletară, neamprostistă, invidios pe banii câştigaţi. Mai ales că ai transpirat, ai muncit alături de fermecătoarea Jojo.
Dar, să ştii că per total, premiul ăsta s-ar putea să te bulverseze. Să te dea peste cap. Să ţi-o iei în cap. Să te nenorocească. E posibil ca să descoperi, peste doi ani, că nu mai ai un ban şi nu te mai ştie nimeni.
Că nu te-ai ales cu nimic. Că eşti acelaşi ca alatăieri. Sau mai rău. Că una e să nu fii deloc, alta să fii Fost... O să trăieşti drama, dacă nu tragedia, reînecării în anonimat. Unde, după ce un timp eşti celebru, şi apoi nu mai eşti, e de rău.
Moarte de om. Nu vreau să-ţi stric bucuria, dar nu te lăsa în euforia unei victorii efemere. Ai câştigat un concurs. Stop cadru! Bucură-te! Îmbată-te cu şampanie scumpă! Fă un duş!
Urinează! Borăşte! Cu temeinicie matinală. Dar, mâine fii tot acelaşi de până acum! Banii ăştia sunt o iluzie. Victoria asta este efemeră. Nu îţi dă licenţă, masterat sau doctorat. Nu îţi dă o slujbă sigură, perenă.
Nu îţi dă o casă de la stat. Ci, doar iluzii. Fii atent la ele. Ca şi la divele care te vor frecventa ca albina la şerbet. Te vor ameţi cu farmecele ca să-ţi devoreze banii.
Sau ca să fie văzute cu tine, să le crească lor cota de piaţă. Fii atent, mii de braţe ca de hidră, cu tot felul de damfuri rozalii, dar otrăvoaseee! , vor veni către tine. Către contul tău din bancă. Nu te iluziona.
Concursurile astea sunt parşive. Fantasme. Diabolice. Te fac să crezi că eşti ceea ce de fapt nu eşti! Aici Dracu' e travestit în zână sexy, în divă de mucava. Vrei să pui mâna pe ea, dornic de pofte carnale, îi crapă pielea şi-ţi curge zegrasul printre deşte! Rămâi pe pământ!
Nu uita că şi caii se-mpuşcă. Nu-i aşa, Ionuţule !?
George Stanca, pamflet