Dragă Iri Columbeanu,
Te-ai retras din minunata lume mondenă. Superba, strălucitoarea, găunoasa, pizdoasa, larvara şi amara lume mondenă. High life, parcă.
Parcurgi un trai liniştit: te uiţi în jur, te doare-n cur. Bârfe cu boarfe şi corifei: te pişi pe ei. Căci vreme vine, vreme trece, tu eşti nemuritor şi rece.
Îmi place de tine, azi, mai mult decât acu' cinş'pe ani, când eram tovarăşi de distracţii la Sexy-Club, de unde luai prospături de Oneşti şi, pe noi ceilalţi fomişti de hormoni, ne lăsai cu ouăle lui Năstase nenumărate şi umflate.
Ca persoană VIP ce eşti, te vânează toată lumea, toată presa; toţi vor un ban de pe urma ta, un articol de senzaţie, o poză cu budigăi-n vine, o cimilitură. Doar ca să trăiască şi ei, să supravieţuiască, să mănânce un cozonac, să bea un coniac, să fumeze o kentoasă la tine în casă.
Atârnători, derbedei, care nu mai observă, nu ciupesc, nu ciordesc, nu ling nimic. Căci, tu taci! Şi nu mai faci. Bă, da' taci de se aude cum gâfâi noaptea în somn, ca şi cum sub tine s-ar afla cea mai mişto gagică pe care ţi-ai dorit-o. Dar, uite că nimeni nu ştie cum arată ea.
Mulţi au crezut că este Moni. Pe care ai sedus-o, expus-o, ai răsfăţat-o, i-ai oferit imagine, nume, cu care ai un copil; căreia i-ai dat, postmarital, atâta libertate cât să clevetească fomiştii de ratinguri piperate. Ca-n şlagărul ăla de Popa Nan, cu Paraschiva: "Ţi-am luat şi seminţe, ţi-am luat şi bomboane, Te-am dus la chermeză şi meci /Şi-acuma tu vrei ca să pleci!"
Am auzit că ai împlinit 53 de ani. La mai mulţi! Şi îţi urez să mai cumulezi zece, ca mine acum, şi să vezi cum, tot ca mine acum, vei expectora, urina, beşi, spre toate falsele valori care te înconjoară azi. Care vor a te înşela, păcăli, amăgi, fitili şi titirisi. Abia aştept sărbătoarea. Musai să mă chemi!
Deceniu liniştit!
George Stanca
(Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare)